Byblos surprinzator

In colectia Byblos (Editura Curtea Veche), coordonata de Livia Szasz, apar de regula romane foarte noi si foarte interesante. Cum sunt si urmatoarele.

Vladimir Sorokin – Ziua opricinicului. Traducere de Mihail si Alexandru Vakulovski. Rusia anului 2027. Problema renasterii Rusiei este din nou pusa pe tapet. Monarhia a preluat fraiele puterii si a declarat oficial ca principiile sale calauzitoare sunt autodeterminarea, ortodoxia si traditia. Pasapoartele au fost deja de multa vreme arse in Piata Rosie si toti diplomatii straini au fost expulzati. Tara este incercuita de “Marele Zid” rusesc si izolata de restul lumii… Cel mai recent roman al nonconformistului Vladimir Sorokin descrie o Rusie proiectata in viitor, dar cu trimiteri caustice inconfundabile la realitatile Rusiei actuale. Opricinicii lui Ivan cel Groaznic, acea “politie secreta” a arhanghelilor tarului creata pentru a-l sluji, continua sa bantuie istoria Rusiei si sa il serveasca pe Conducatorul suprem, indiferent de secol. Intre 1565 – anul crearii opricinei de catre tar – si 2027 sau chiar 2007, diferentele par sa fie practic inexistente.

Toby Litt – Cadaverosimil. Traducere de Ana-Georgeta Andreescu. Cel mai bine primit roman de pana acum al lui Toby Litt, Cadaverosimil, vine cu o povestire parapolitista londoneza alerta, pe alocuri surprinzatoare, despre consecintele unui dublu omor planuit sa aiba loc intr-un restaurant cu aspect de morga de lux, care insa reuseste numai pe jumatate: Lily si Conrad sunt impuscati cu cate trei gloante chiar la masa. Daca ea moare pe loc intr-o baie de sange, analizata apoi cu precizie de autopsier, el supravietuieste, grav ranit. Dupa ce se repune pe picioare, Conrad li se substituie politistilor, despre care crede ca nu fac mare lucru pentru a elucida moartea fostei actrite in ascensiune cu care fusese logodit, si porneste o ancheta personala, infruntand o serie de indivizi brutali ce il urmaresc si vor sa-l opreasca, precum si secretomania politiei ori hartuirile jurnalistilor. Se consoleaza de pierderea iubitei cu prietena cea mai buna a acesteia, dar si cu mama ei, in incercarea de a afla mai multe amanunte pe care numai femeile pot sa le stie despre ea, hartuindu-i el insusi pe cei doi actori pe care-i banuieste ca l-ar fi angajat pe asasin – totul ca sa inteleaga de ce si cum, pentru ca apoi sa se poata razbuna pe masura. Dar povestirea, scrisa ca un scenariu de film, ii rezerva chiar lui un final-surpriza pe masura.