Byzantivm/ de Stelian Țurlea

Editura Nemira are de anul trecut o colecție unică în spațiul românesc, Byzantivm, care își propune să ofere publicului lucrări de istorie, cultură, spiritualitate și artă bizantine. Adresată atât istoricilor, cât și publicului larg, colecția este coordonată de Vasile Adrian Carabă și oferă șansa de a cunoaște lumea bizantină într-o manieră obiectivă, eliberată de prejudecățile încă dominante în spațiul românesc.
Bizanțul a fost reprezentat mai mult prin corupție, intrigi de curte sau declin economic, idei lansate și impuse de savanți occidentali din secolul al XVIII-lea ca Edward Gibbon sau Voltaire. Sintezele de interes general pe care Nemira își propune să le prezinte cititorilor aparțin unor autori de renume mondial. Au apărut până acum trei volume, care de care mai interesant.

Michael Kaplan – Bizanț. Traducere din limba franceză de Ion Doru Brana. Volumul acesta care a deschis colecția este conceput ca un ghid menit să ofere rapid informații precise, prin text, tabele sintetice, hărți și ilustrații.
“Lectura acestui pasionant volum – scrie Sebastian Laurențiu Nazâru pe coperta cărții – prilejuiește o interesantă călătorie în timp (sec. IV-XV) și spațiu (imperiul europeano-asiatic fondat de Constantin cel Mare): cititorul este martorul celor mai însemnate momente din istoria sinuoasă a Bizanțului; străbate epoci de grandoare și de decadență, de anarhie și reorganizare; asistă la refondarea Byzantionului și la prodigioasa sa dezvoltare urbanistică; află despre relieful și clima specifice teritoriului bizantin, despre viața economică și structurile sociale; se familiarizează cu instituțiile politice, administrative, judiciare, financiare, militare și bisericești bizantine; i se descoperă lumea artistică și capodopere care-i stârnesc admirația; în fine, autorul întredeschide discret ușa vieții private a bizantinilor și dezvăluie cititorului informații despre sexualitatea, igiena corporală și vestimentația lor, despre educarea tinerei generații și ceremonialul complicat ce marchează cele mai importante momente ale vieții (Botez, Nuntă și Moarte).”

Basile Tatakis – Filosofia bizantină. Traducere din limba franceză de Eduard Florin Tudor. Studiu introductiv și postafță de Vasile Adrian Coroabă. Prefață de Emile Brehier. Basile Tatakis (1897-1986), supranumit “filosoful care teologhisește”, s-a ocupat cu prioritate de filosofia răsăriteană patristică și bizantină. Cartea de față este din 1949 și tratează tema în ansamblul ei, de la nașterea sa autonomă în relație cu dogma creștină la preluarea elementelor din păgânism. În creuzetul imperial bizantin, susține autorul, se exprimă atât specificitatea elementelor orientale, cât și esențializarea elementelor de gândire greacă, dar și creștină, fără ca un anumit echilibru să fie perturbat în civilizația bizantină, cu toată impresia de eterogenitate existentă.
Raționalitatea se dezvoltă aici prin diverse contacte, fără a afecta excelența unei spiritualități monahale ai cărei reprezentanți prestigioși, printre care Ioan Scărarul și Simeon Noul Teolog, rezistă prin profunzimea trăirii și a redării acesteia în registrul filosofic al trecerii timpului.
Astfel, Dionisie Pseudo-Areopagitul și Maxim Mărturisitorul își vor lăsa amprenta gândirii, fondate pe trăirea spirituală a relației cu Dumnezeu. Emulația gândirii bizantine a continuat până la căderea Imperiului, ștafeta fiind preluată de popoarele ortodoxe din Răsăritul creștin.
“Ceea ce Roma a fost în Evul Mediu pentru lumea apuseană și germanică, Bizanțul a fost pentru lumea greacă, slavă și orientală.
El a fost marele educator, marele inițiator, care le-a adus tuturor religia și mai multor popoare chiar și civilizația. Spiritul pe care li l-a transmis, i-a infuzat profund, le-a cuprins puternic sufletul și îi conduce și azi, în același sens și în aceeași măsură în care Roma papilor guvernează lumea catolică. Chiar mai mult poate, căci Bizanțul nu reprezintă pentru ei doar tradiția religioasă.”

În aceeași colecție a mai apărut volumul Steve Runciman – Căderea Constantinopolului, 1453. Traducere din limba engleză, note, postfață și îngrijire științifică de Alexandru Elian, unul dintre cei mai mari bizantinologi romani (1910-1998) căruia editura, spre onoarea ei, îi închină un portret binemeritat la sfârșitul volumului, semnat de Adrian Gabor.