C'est cool!

Bizara la prima vedere, asemenea alaturare de termeni nu face decat sa sintetizeze tonul unui film ca “Taxi 3”, combinatie de umor frantuzesc si dinamism american care reconfirma capacitatea lui Luc Besson de a preface orice pelicula pe care o atinge in spectacol. Regizat de Gerard Krawczyk, discipol entuziast al lui Besson, autor al celui de-al doilea film din seria “Taxi” si regizor secund la “Ioana D’Arc”, filmul de fata poarta, de fapt, de la un capat la altul, amprenta stilistica a lui Besson (scenarist si producator al filmului, ca si in cazul celorlalte doua), cucerind in primul rand prin abundenta situatiilor comice si ritmul sau alert. Scolit la Hollywood in materie de film si posedand o fantezie debordanta, de copil mare, Besson este printre putinii cineasti europeni care au invatat ca imbinand adrenalina filmelor de actiune de peste ocean cu atmosfera si gagurile din comediile europene nu se obtine neaparat un aliaj ieftin, cu iz de tinichea, ci dimpotriva. Ritmul primelor se poate adauga inteligent la stilul celor din urma, iar rezultatul este o pelicula aidoma celei de fata, care va rezerva nu numai umor de calitate, ci si urmariri spectaculoase, printre care una cu un vehicul cu roti gigantice, care arata ca intr-un spot publicitar, ori una absolut irezistibila, in care taxiul-minune demareaza in tromba pe partia de schi de la Val d’Iser. Besson nu poate rezista, din fericire, ispitei de a-i adauga noi dotari uluitoare acestui gadget pe roti care aminteste, in egala masura, de masinile ultraperformante ale lui James Bond, bolidul lui Batman si taxiurile zburatoare cu care Besson insusi ne-a uimit in “Al cincilea element”. Taxiul poate zbura din nou, la propriu, datorita motorului cu reactie, ca la avioane, fiind dotat inclusiv cu un fel de senile nou-noute, pe care cei doi vajnici ocupanti ai sai le vor testa la fata locului, printre nameti, amestecandu-se printre schiorii nauciti care fug din calea lor. Flegmaticul taximetrist Daniel si emotivul politist Emilien (ei insisi trimiteri inteligente la durul erou american tip Bruce Willis, care iese cu un zambet calm din situatii imposibile, respectiv la impiedicatul francez timid si plin de bune intentii, gen Pierre Richard), ei se lupta de aceasta data cu o banda ai carei membri opereaza cu rapiditate si precizie, deghizati in Mos Craciun. Miza filmului o constituie insa nu happy-end-ul previzibil, in care cei doi prieteni isi strang mana, ci excelentele ironii cu privire la adresa eroicei si inoperantei Politii Franceze, al carei comisar-sef gaseste intotdeauna cele mai stupide solutii (care amintesc de neuitata serie a filmelor cu Louis de Funés, Michel Galabru si irezistibilii lor jandarmi), la modul de operare al infailibilelor bande internationale – printre care veti vedea un mijloc de tortura absolut… neconventional – si la agitatia de necontrolat a barbatilor care isi pierd capul cand urmeaza sa devina tati. Luc Besson nu face nici o clipa economie de idei trasnite sau replici amuzante – de la combinatiile de termeni englezesti si frantuzesti la gagul vizual sau trimiterile parodice la productiile din seria Bond. Un film clar, simpatic, realizat cu neobisnuita onestitate si modestie, cu muzica excelenta si o secventa-surpriza in pregeneric, in care il veti vedea pe Sylvester Stallone (pe langa Samy Naceri si Frederic Diefenthal, interpretii lui Daniel si Emilien, intr-o forma de zile mari, plus o aparitie exotica: actrita-karatista Bai Ling), un film despre care atat spectatorul american, cat si cel european ar putea spune cu mana pe inima: “C’est cool”.

“Taxi 3” Productie Franta, 2003. Regia: Gerard Krawczyk. Cu: Samy Naceri, Frederic Diefenthal, Bernard Farcy, Bai Ling, Emma Sjoberg, Marion Cotillard. Distribuit de: MediaPro Pictures. Premiera: 24 octombrie