Călătoria ca pretext/ de Ziarul de duminică

Celor cărora le plac călătoriile numele lui Sergiu Selian le este familiar. Este unui dintre cei mai împătimiți scriitori călători, autor al volumelor Călător prin Armenia (Ararat, 2000), La telefon, Australia! (Equator, 2003; Universal Dalsi, 2005), În direct, Australia! (Equator & Vergiliu, 2006), Destinația: Australia (Policrom, Ararat, 2011). Mai este și autorul unei cărți capitale pentru comunitatea armeană – Istoria unui genocid îndelung ignorat (trei ediții, ultima la Ararat, 2010). Cine este Sergiu Selian?

Este unul dintre cei mai cunoscuți armeni din România. S-a născut în 1943, la Constanța. A urmat cursurile Facultății de construcții Civile, Industriale și Agricole (din cadrul Institutului de Construcții din București). A lucrat ca inginer-proiectant, apoi a fost critic de film și ziarist. În perioada ianuarie-aprilie 1990, este reprezentant al Uniunii Armenilor din Romania în Consiliul Provizoriu de Uniune Nați­onale. Sergiu Selian este cel care a avut inițiativa reînființării Uniunii Armenilor din Romania. 

Din 1995, se stabilește în Australia, unde contribuie la activitatea culturală a comunităților armene și române din Melbourne; în perioada ianuarie-octombrie 1997, a redactat și editat revista românească (cu apariție lunară), Hora, între anii 1997 și 1999, a fost redactor la revista armenească Nor țain; totodată, este colaborator activ la săptămânalul de limba armeană, Armenia , din Sydney.

De curând a publicat la Editura Integral o nouă carte de călătorii – Nicăieri în Australia.

Ce poate oferi o carte de călătorii cuiva interesat de drumeție, în plus față de drumeția ca atare? – se întreabă autorul în prefața cărții. Nu foarte mult, dar ea deschide o lume paralelă cu care cititorul ar avea la îndemână un termen de comparație pentru realitatea nemijlocit cunoscută. „Cartea de călătorii ideală ar trebui să fie ca o povestire polițistă, în care te afli în căutarea unui lucru“, afirma undeva, parcă dând o soluție, scriitorul american Christopher Isherwood. Spre deosebire de cartea polițistă, însă, s-ar putea să nu găsești lucrul căutat și uneori ar fi mai bine așa, ca să te desfeți cu căutarea propriu-zisă și să amâni găsirea pentru o altă călătorie. De aceea, cartea de călătorii nu trebuie să ofere toate dezlegările, ci să lase lectorului-turist plăcerea de a le găsi personal, măcar o parte, la fața locului. Aș zice că mai aproape de cartea polițistă, în cartea de călătorii este enigma pe care o reprezintă destinația călătoriei. Nu devoalarea ei ar trebui să fie scopul cărții de călătorii, ci, ridicând doar un colț al vălului, incitarea la descoperirea unor pagini noi, ceea ce i-ar prilejui cititorului bucuria contactului cu ineditul. De aceea, probabil, nu există ghiduri de turism perfecte. Cât despre cartea de călătorii, ca să revenim la ea și să încheiem cu ea, dar numai pentru a o prefața pe cea conținută în rândurile care urmează, deci orice carte de călătorii, inclusiv aceasta, este o iluzie că ne putem însuși o lume care nu ne aparține. De aici – satisfacția pe care ea o transmite la lectură, dincolo, mult dincolo de faptele, numele și datele seci din istoriile însoțitoare inevitabile ale desfășurării descriptive a unor locuri visate, tânjite, plănuite…

Cele peste 400 de pagini cuprind note de călătorie pe tot globul, doar în Australia nu, cum spune și titlul  – „Din vestul Americii de Sud în vestul Europei occidentale”, „Europa în diagonală”, „O escală neprogramată”, „Un itinerar francofonic”, „O raită prin Asia de Sud-Est”, „America în doi timpi”, „Escală într-un viitor fabulos”(Dubai), „Revenire la obârșie”, „Continentul din vecini”, „Salt de la pol la ecuator”. Note de călător, cu informații nenumărate, dar și vise. Călătorie plăcută!

Sergiu Selian, Nicăieri în Australia, editura INTEGRAL