Când bărbatul dispare fără urmă…/ de Elisabeta Lăsconi

Ce s-a întâmplat cu bărbatul care dispare misterios? De ce și-a părăsit soția și fiica de trei ani, pe unde rătăcește? Întrebările o macină pe Kei, al cărei soț a dispărut în urmă cu 12 ani, fără să poată găsi explicații. Viața ei a continuat, într-un fel: s-a mutat împreună cu Momo la mama ei, ca să o poată crește pe fetiță, lucrează ca scriitoare pentru Seiji, autor cunoscut, și are o legătură cu el.

Dar brusc simte dorința să plece la Manazuru, o stațiune estivală, ca să găsească într-un fel o explicație pentru plecarea soțului ei, Rey. Găsise jurnalul ținut de Rey, cu notații rare și eliptice, iar două dintre ele o obsedează: numele Manazuru și ora 21.00. Face mai multe drumuri în stațiune, poposește la un han, află câte ceva despre viața pescarilor din zonă, altă dată ajunge la un festival.

Dar se petrec și alte lucruri tulburătoare cu tânăra femeie: simte câteodată că apare ceva în jurul ei, o prezență nedefinită, percepută doar senzitiv – întunecat sau luminos, rece sau cald ș.a.m.d. Prezența difuză capătă uneori formă, iar cea mai puternică manifestare este cea de femeie care are contur, chip, vorbește și o sfătuiește. Femeia o însoțește apoi statornic în călătoriile ei la Manazuru.

Romanul descrie atent viața cotidiană a unei familii compusă din femei din trei generații, cu detalii semnificative de gastronomie, observații despre schimbarea anotimpurilor, ca și a vârstelor, dominate mereu de o discreție inconfundabil japoneză. Scenele de familie alternează cu experiențe stranii trăite de Kei la Manazuru, neliniștea se insinuează treptat și apoi tot sporește.

Femeia o călăuzește în pădure și pe promontoriu, îi povestește despre o fată spânzurată, o duce într-o clădire albă, și după ce o părăsesc, o văd prăbușindu-se, iau parte la naufragiul ciudat al unei bărci, asistă la un festival specific locului cu ritualuri legate de zeul coborât în lume și venerat, alteori străbat locuri în ruină, iar bâtlanii le însoțesc și se opresc și ei pe acoperișuri părăginite.

Cititorul începe să ghicească încet-încet că s-au fluidizat granițele, așa că lumea celor vii în care trăiește Kei și celălalt tărâm unde sălășluiesc morții comunică între ele. Călătorind la Manazuru, Kei pătrunde în tărâmul morților și femeia fără corporalitate care o însoțește mereu este călăuza ei. Cu fiecare întoarcere, Kei pare tot mai tulburată, numai legătura cu fiica și cu mama ei, cu Seiji, o mai țin legată de viață și o salvează.

Kei nu știe dacă soțul ei este viu sau mort, se menține într-o indecizie primejdioasă, până ce îi scrie tatăl lui Rei și o anunță că a decis că fiul lui este mort, i-a ales numele postum pentru serviciul funerar și pentru tăblița funerară. Astfel Kei este silită să se desprindă și ea de tărâmul misterios, să ia decizii concrete: anunță autorităților dispariția lui Rei și-i accepte moartea, după 12 ani de așteptare.

Experiențele trăite de Kei, stările ei, obiecte și ceremonii iscă multe semne de întrebare: ce este tăblița funerară? ce semnificație are festivalul și perioada în care se petrece? dar bâtlanii? Se naște frustrarea provocată de semnele neștiute ale altui cod cultural. Nu îmi face plăcere să caut explicația: “Manazuru” nu este tradus din japoneză, ci din …engleză.

Prețuiesc foarte mult colecția Editurii Allfa și pe făurarii ei, în cele trei serii ale colecției au apărut autori cunoscuți, puși în valoare prin traduceri noi, remarcabile (Italo Calvino, Rudyard Kipling, Andrei Platonov), ca și autori traduși prima oară (Iuri Dombrovski sau Ralph Ellis). Și nu pricep cum editorii atât de grijulii nu au apelat la un traducător foarte bun din japoneză, aș putea să enumăr cel puțin șase-opt nume.

Mi se pare o gafă impardonabilă față de o mare scriitoare și față de cititori. Și rămâne o întrebare: prin ce miracol, totuși, în ciuda imperfecțiunilor traducerii, știi că te afli în fața unui mare autor, cum este Hiromi Kawakami? Am pățit-o și cu alți scriitori… Așa că tot vă îndemn să citiți un roman fantastic remarcabil.

Hiromi Kawakami, Manazuru, traducere din limba engleză și note de Raluca Conescu, Editura Allfa, 2012, 184 pag.