Capitolul XII/ de Vintilă Ivănceanu

Apa fierbe apa fierbe apa fierbe,

Elefanții trec urlînd prin verbe,

Popotamii calcă predicate.

Și pestilențial, pestilențial

Ni-ni-ni-ni-ni-ni-ninge,

Zboar-un vultur imperial

Din meninge în meninge.

În armură de Toledo

Ard copii în balansoare.

Sînt decapitați eredo-

Sifilitici. Servitoare

Intră-n camere umplute

Cu lacrimogene gaze.

Nații vechi și dispărute

Dau edicte, dau ucaze.

Și din lună blînd, apare

O meduză cafenie.

Patru sîni avînd la subsoare

Și de-un sîn o colivie

Legănată ca o luntre,

Strălucind precum un astru,

Iar în colivie între

Doi jandarmi, un sex albastru.

Iar din colivie pleacă

Trei picioare de gazelă

Și din tălpile lor pleacă

Trandafiri într-o nacelă.

Doamne! Ce minune-i asta

Ce îmi flagelă retina?

Nu cumva este prea casta

Domnișoară Crimpolina?

Nu. Crimpolinuța-i moartă

De un pumn dat cu alonjă.

Cetățeni, închideți ochii:

E superba Beleponjă.

Din volumul “Vulcaloborgul și frumoasa Beleponjă”, Editura Cartea românească, 1971