Capodopere rusești în Top 10+ / de Ziarul de duminică

Colecția de carte de buzunar Top 10+ a Editurii Polirom, de mare succes, a depășit 200 de numere în ceva mai mult de un an. Ne face o deosebită plăcere să semnalăm apariția câtorva capodopere ale literaturii ruse, existente, firește, în multe alte edituri românești, dar care capătă, adunate laolaltă, un farmec aparte.

Mihail Bulgakov – Maestrul și Margareta. Traducere din limba rusă de Natalia Radovici. În plină epocă stalinistă, în care rațiunea exclude orice intervenție a supranaturalului, Moscova e răscolită de isprăvile unui magician și ale acoliților săi, un motan negru și-un personaj ciudat, cu pince-nez, care-i pedepsesc pe moscoviți pentru păcatele ascunse. Retras fără speranță într-un sanatoriu, autorul unui roman monumental, acum ars, despre viața în vremea lui Pilat din Pont, își trăieste deznadejdea amoroasă, căci nu-și vede viitorul alături de frumoasa lui iubită, Margareta. Într-o altă vreme, Pilat din Pont îngăduie scârbit execuția lui Yeshua Ha-Nozri, cunoscut mai apoi ca Iisus, și-l blestemă înciudat pe preotul Caiafa cel ticălos. Totul își găseste însă reparație în lumea drăcească, „cu cinci dimensiuni”, a lui Bulgakov: maestrul își revede iubirea pierdută, pe Margareta, dar și romanul, căci „manuscrisele nu ard”; Iuda, trădătorul lui Yeshua, își pierde arginții și viața, iar lumea moscovită își primește lectia.

Evgheni Zamiatin – Noi. Traducere din limba rusă de Inna Cristea. Roman terminat în 1920, în plină dezvoltare a statului comunist, interzis imediat de cenzură și publicat abia în 1924 când apare tradus în engleză la New York (nicio publicare, măcar partială, în rusă). A rămas interzis aproape 70 de ani. Eroul romanului este D-503, matematician și constructor al unei nave spațiale din secolul XXVI, care își pune pe hârtie însemnările zilnice, în slujba preamăririi Statului Unic. Ce descoperă el este însă e cu totul altceva decât perfecțiunea mașinilor.

Venedikt Erofeev – Moscova-Petușki. Traducere din limba rusă și note de Emil Iordache. Venicika Erofeev ia trenul din Moscova și încearcă să ajungă la iubita lui, care-l așteaptă nerăbdătoare în gara Petușki. Alături de îngerii care-i tot apar prin preajmă pe masură ce, ca să-și treacă plictisul, mai ia un gât de votcă, alături de o șleahtă de pasageri hârșiți în ale socialismului, Venicika rememorează în bătaie de joc realizările extraordinare ale omului sovietic.

Vasili Grossman – Panta rhei. Traducere din limba rusă de Janina Ianoși. Note de Ion Ianoși. Povestire publicată de revista moscovită Oktiabr abia în 1989, la douăzeci și cinci de ani după moartea scriitorului. A avut parte de un imens succes și de un la fel de răsunător scandal. Dogmaticii, conservatorii, naționaliștii au văzut în ea un atentat la memoria lui Lenin și o carte rusofobă. Redactorul-sef al revistei a fost destituit – apoi salvat numai de intervenția foarte multor cititori și eminenți intelectuali. Prin viața și întâlnirile, amintirile și meditațiile lui Ivan Grigorievici, eroul povestirii proaspăt întors din lagăr, Grossman descrie întregul sistem concentraționar, rădăcinile lui vechi și cauzele lui recente.