Caracterul distructiv

Bienvenido a Barcelona! Iata orasul in care incepe firul narativ ce s-a desfasurat in imaginatia lui Nicu Ilfoveanu, locul unde, pe un zid oarecare, artistul citeste urmatorul stencil : TOURIST U ARE THE TERRORIST – iar aceasta afirmatie peiorativa se va fi transformat ulterior in titlul expozitiei organizate la Galeria Posibila in perioada 13 mai-12 iunie a.c., cea de-a doua, in cadrul acestui spatiu, a artistului si prima prezentare care cuprinde si imagini/fotografii color.

Critica manifesta a societatii consumiste in care traim se transforma, prin intermediul unei rocade, intr-un semnal de alarma (cu sonoritatea aceea taios acuta a alarmelor de bombardament), care ne anunta ca in scurt timp noi insine vom fi cei devorati de peisajul emaciat de blitzurile noastre, noi vom fi cei otraviti de imaginile fabricilor si uzinelor parintilor nostri, noi vom zace rasturnati in drum fara suflare precum taranul cu sufletul imbacsit de noxe din mijlocul unei fotografii plasate in camera rosie a galeriei.

Lucrarile expuse sunt fie fotografii in rudimentare, dar elegante rame de metal, fie steampunk-uri autochrome (SPA) policrome al caror pret de achizitionare se ridica pana la 750 de euro. Conceptul de steampunk a fost formulat de catre Stefan Tiron cu ocazia desfasurarii primei expozitii semnate Nicu Ilfoveanu de la Galeria Posibila si trimite in zona revolutiei industriale, iar notiunea autochrome denumeste procedeul inventat de catre fratii Lumière in 1906, procedeu care a permis aparitia fotografiei color, si care se apropie de imaginile-exponate ca principiu tehnic: prin autochrome culoarea este pulverizata pe placa de sticla, asa cum se intampla si in cazul tehnicii inkjet de care uzeaza Nicu Ilfoveanu. Acelasi procedeu autochrome fusese utilizat si de catre Section Photographique de l”Armée (SPA), fapt care ii permite artistului unele speculatii si trimiteri din punct de vedere ideologi, avand in vedere ca si sintagma “steampunk autochrome” contine literele s p a, astfel incat ortografia prescurtata a ambelor este aceeasi. Una dintre aceste speculatii este analogia dintre fotografiile realizate pe fronturi de SPA, dar in urma luptelor propriu-zise (deoarece timpul de expunere era prea lung, nepermitand captarea miscarilor ce se desfasurau intr-un ritm rapid) si fotografiile lui NIcu Ilfoveanu, in care vedem urme ale ravagiilor industriale, sau locuri neatinse inca de marasmul poluarii tehnologice, dar pentru care nu se intrevede vreo alta alternativa pentru viitor.

Apoi, o trimitere inspre actul criminal se gaseste in punerea in discutie a uciderii peisajului inconjurator, pe care contemporanii il comit cu ajutorul tehnologiei de ultima ora si al noilor media: aparate foto, camere de filmat, reclame publicitare pentru diverse locuri – adevarate “paradisuri artificiale” (si nu cele ale lui Baudelaire), etc.; deci, toata aceasta multiplicare ce perverteste, corupe si mutileaza pana la anulare sensul si caracterul de unicitate al naturii. Mie, cel putin, imi suna cunoscut, deoarece intr-o alta epoca, intr-un impas asemanator cu acesta, un teoretician depunea eforturi pentru sistematizarea si rationalizarea crizei produse de raspandirea procedeului fotografic: Walter Benjamin scria in prima jumatate a secolului trecut Opera de arta in epoca reproducerii mecanice : “chiar si celei mai perfecte reproduceri ii lipseste ceva: acel aici si acum”(…)