Carigrafii la Tănase/ de Daniel Nicolescu

În luna martie a acestui an, Octavian Andronic aducea pe simezele Cercului Militar Național expoziția 2 în 1. Era vorba despre rodul unei colaborări, nu doar genetic-artistice, ci și de circumstanță expozițională, cu fiica sa, Ana Ștefania. Acum, între13 decembrie 2011 și 15 ianuarie 2012, și având drept gazdă Galeriile SCIT ART din Calea Victoriei nr. 33 (Teatrul Constantin Tănase), Ando, cunoscutul grafician, ne oferă un 1 în 2. Adică o expunere cu titlu nou (Ando-carigrafia), dar care reia, cu niște mici schimbări, precedenta selecție.

Problema (sau mai degrabă lipsa de problemă, din punctul meu de vedere) este că aceste Carigrafii pot fi revăzute cu bucuria cu care dai paginile unui album care-ți place: imaginile nu se uzează, au o prospețime autentică, vehiculează mesaje care nu se înfundă în trimiteri la evenimentele zilei, reiau teme, de ordin moral, valabile și acum și peste cincizeci de ani. Asta pentru că pun degetul pe răni eterne, adânc săpate în natura umană și izbutesc, astfel, să ajungă la un nivel de generalitate care scutește lectura de orice fel de ochelari sau adjuvanți optici.

Mai presus de orice, comunică o notabilă dezinvoltură, atât la nivel grafic, cât și la acela al mesajului, transformând boaba de porumb într-o delicioasă explozie de pop-corn, printr-o simplă ridicare a temperaturii de înțelegere. Caricatura sa (sau carigrafia, sau andografia – deși desenele din această speță sunt mai degrabă comentarii zilnice, în genere cu temă politică, ale unor evenimente ce solicită cunoașterea exactă, de către privitor, a realității) contrazice, într-un mod simbolic etimonul italienesc al cuvântului caricatura – un derivat al participului trecut al verbului “caricare”.

Care înseamnă, pur și simplu, a încărca. Trecând peste ideea de șarjă, pe care orice caricatură o respectă, desenele lui Octavian Andronic descarcă sensuri și se descarcă de balast grafic: simplitatea subtilă a liniei, opțiunea pentru imaginea alb-negru, severitatea panotării – lipsa, adică, de subterfugii în aria vizualului, de la ramări extravagante, la efecte de aerograf seducătoare sau înșelătoare brush-uri de Photoshop – sunt tot atâtea argumente pentru situarea lui într-o galerie a celor mai bine individualizați, originali și spirituali caricaturiști români.