Carol I și Castelul Peleș

Toate acestea și multele altele, despre care vom vorbi în continuare, ni le-a amintit admirabilul volum al Ruxandrei Beldiman*, un album pe care, fără ocolișuri, îl putem considera un eveniment editorial, din multe motive.

Ruxandra Beldiman este în mod limpede un expert. Născută în 1973, istoric de artă și cercetător, și-a luat doctoratul în arte vizuale cu teza “Castelul Peleș. Expresie a fenomenului istorist de influență germană”, adică exact titlul acestei lucrări. A fost muzeograf la Muzeul Național Peleș între 1998 și 2004, acum este cerectător în cadrul Institutului de Istoria Artei “G. Oprescu” al Academiei Române. Am insistat asupra acestor amănunte ca o dovadă că tot ceea ce spune Ruxandra Beldiman în cartea sa este documentat cu acribie și cunoscut în cele mai mici amănunte. Autoarea a cercetat arhivele, a avut în față documente inedite, identificate chiar de ea în România, Austria și Germania, a studiat arhiva princiară a familiei, corespondeța și jurnalele regelui Carol I, a citit întreaga literatură anterioară pe această temă, în mai multe limbi, a studiat relațiile dintre rege, arhitecți – pentru că au fost mai mulți – decoratori, și și-a propus o viziune pluridisciplinară asupra arhitecturii și caracterelor stilistice ale castelului. În plus, lucrul vreme de șase ca ani ca muzeograf chiar la acest muzeu i-a facilitat familiarizarea cu arhitectura, stilurile, soluțiile de decorațiuni interioare, dar și cu istoria Casei Regale.

Rezultatul este, nu ne sfiim s-o spunem, cea mai bună carte de până acum despre Castelul Peleș, în care găsești absolut orice, și încă ceva pe deasupra. Un capitol definește stilistic castelul, un altul vorbește despre Carol I colecționarul, cunoscătorul și comanditarul de pictură, despre colecțiile regale – de vechi maeștri, de copii, de artă decorativă, de arme, de numismatică -, despre pinacotecă. Un capitol aparte se ocupă de arhitecți – Wilhem von Doderer, Johannes Schulz von Straßnitzky, Andre Lecomte de Nouy, Carel Liman. (Partea inedită a materialului ilustrativ ce însoțește textul cuprinde secvențe din arhiva biroului regal de arhitectură de la Castelul Peleș, anume cele trei proiecte ale arhitectului Wilhelm von Doderer, fațade, desene de detalii pentru exterioare din petapa Schultz, desene pentru fațade și interioare din perioada Liman).

Alt capitol analizează castelul ca monument reprezentativ pentru fenomenul istorist. Istorismul presupune recursul la vocabularele istorice ce lasă o mare libertate de alegere comanditarilor și arhitecților, în scopul realizării unei creații personale ce revalorizează trecutul – aici se vorbește pe larg despre etapele istorice ale castelului și despre decoratorii care au lucrat la Peleș. Nu sunt uitate comparațiile cu alte castele și reședințe princiare din Germania, cu deosebire ale familiei Hohenzollern – Stozenfels, Hohenzollern Burg, Babelsperg, Sigmaringen, dar și alte castele celebre, inclusiv cazul particular al istorismului german, Neuschwanstein. Pe întreg parcursul argumentațiilor și cu deosebire într-o parte finală, Castelul Peleș apare în fotografii de arhivă, unele pentru prima oară văzute de publicul larg. Sunt amănunte atât de uimitoare despre istoria acestui castel, încât orice iubitor de artă și de istorie va fi încântat. Un singur exemplu – paragrafele despre contribuția lui Gustav Klimt, Ernst Klimt și Franz March la decorarea castelului.

Cartea Ruxandrei Beldiman – precizează admirabil Ioana Vlasiu pe coperta a patra – s-ar fi putut intitula tot atât de bine “Carol I și Castelul Peleș”, până într-atât poartă amprenta ctitorului ei.

“Castelul Peleș – concluzionează autoarea – s-a născut ca rezultat al voinței politice împletite cu o cultură artistică temeinică și în pas cu problematica stilurilor epocii. (…) Privit din această perspectivă, Peleșul se naște ca monument cu valoare național-dinastică, simbol al independenței de stat și leagăn al dinastiei, aducând din punct de vedere artistic, prin opțiunea către neorenașterea germană și concomitent cu puternica tentă identitară a comanditarului, înscrierea într-o Europă a reședințelor regale și princiare.”

*) Ruxandra Beldiman – Castelul Peleș. Expresie a fenomenului istorist de influență germană. Simetria, 2011.