Cartea care a generat o mișcare/ de Ziarul de duminică

Robert Baden-Powell

Cercetașii

Editura Integral

Traducere de Ion I. Onu. Cuvânt-înainte de acad. Dan Berindei. Prefață de dr. ing. mat. Marian Staș.

Au trecut o sută de ani de la începuturile cercetășiei în România. Unul dintre animatorii acestui proiect a fost generalul Grigore Berindei (bunicul academicianului Berindei, care scrie un cuvânt-înainte la ediția cărții ce reproduce întocmai ediția din urmă cu un veac). „Aș dori ca, citind această carte, să înțelegem principiile după care s-au ghidat generațiile de atunci, dar, mai cu seamă, să descoperim împreună ‒ cercetași, părinți, educatori, copii și adulți ‒ că cercetășia în forma ei tradițională poate fi actuală și să inspire prin mesajul ei puternic de educație prin aventură.”, scrie acad. Dan Berindei, președinte de onoare, Asociația Cercetașilor Tradiționali din România.

Cercetașii români sunt urmașii lordului Baden Powell care, în urmă cu 108 ani, a publicat Scouting for Boys, un cod ideologic și moral care îi educa pe tinerii din acea vreme. În România mișcarea a fost adusă de profesorul Gheorghe Munteanu Murgoci, iar asociația Cercetașii României a luat ființă în anul 1913.

Cercetașii sunt organizați ca-n armată, poartă uniformă, au eșarfă și însemne. Fiecare cercetaș face o promisiune solemnă și respectă cele 10 porunci. Printre acestea: să fii bun, empatic, generos, să-l ajuți pe cel de lângă tine și mai presus de toate să respecți natura. Cercetașii sunt împărțiți pe grupe de vârstă și patrule, pe zone și tipuri de activități. Grupele sunt lupișorii, temerarii, exploratorii și seniorii.

Fiecare ramură de vârstă are o eșarfă. Lupișorii au culoarea galbenă, temerarii verde, exploratorii albastră, iar liderii mov. Din uniformă face parte și cămașa de cercetaș.

În România cercetășia are o lungă istorie. Printre cei mai de seamă cercetași se numără Majestatea Sa Regele Mihai, Ecaterina Teodoroiu, principesa Ileana a României, Mircea Eliade și Ion Rațiu. Casa Regală patrona cercetășia. În 1937 s-a desființat. Ulterior au fost Straja țării, pionierii, UTC-iștii. Ei au folosit elemente din mișcarea cercetășească, dar au fost mișcări politice. Cercetășia a reapărut după ’89 și s-a dezvoltat. Are peste 4.000 de membri în 37 de județe.

„Pledoaria distinsului general britanic este, în fond, despre cercetășie ca despre o excepțională Școală de Valori și Caractere, în care educația non-formală are rolul prevalent. Argumentul său are dimensiuni strategice, legând cauzal civismul cetățenilor de mărirea ori decăderea oricărei nații, după cum ea, nația, are grijă să-și crească fiii și fiicele ca pe viitori adulți curajoși, patrioți, integri, ori, dimpotrivă, nepăsându-i, să-și lase odraslele de izbeliște, lașe, obediente, slabe, corăbii triste rătăcind în derivă, cu busola valorilor făcută țăndări. Mesajul cărții este cât se poate de adevărat și dur, deopotrivă: dacă valori nu sunt, nimic nu e, și totul devine formă fără fond.” (dr. ing. mat. Marian Staș, MPA, Președinte, Asociația Clubul Liderii Mileniului Trei)

„Cercetășia a urmat cartea. Este unul dintre puținele cazuri, dacă nu chiar singurul caz din istoria omenirii, în care o carte a generat o mișcare.” (prof. Elleke Boehmer, University of London)