Cartea contemplării lui Dumnezeu/ de Stelian Țurlea

Este al treilea titlu tradus din opera vastă a celui mai cunoscut autor catalan (280 de titluri!), care a trăit în secolul al XIII-lea. Apare în colecția „Biblioteca de Cultură Catalană”, după „Cartea păgânului și a celor trei înțelepți” și „Blaquerna”. Tălmăcirea admirabilă se datorează aceleiași neobosite traducătoare din catalană, care a dat publicului român opere de seamă ale acestei culturi, iar, de această dată, arată o capacitate uimitoare de a se adapta stilului medieval, elaborat, uneori pompos și mai ales vocabularului elevat și plin de evlavie al unei scrieri nedestinate mirenilor.

Căci „Cartea contemplării” este, fără dubiu, una care nu se adresează publicului larg. Este, potrivit exegeților, rezultatul experienței trăite de Ramon Llull în jurul anului 1263, adică pe când avea 31 de ani și a avut viziunea lui Iisus răstignit, viziune care i-a schimbat radical viața. Într-o lucrarea autobiografică de mai târziu, Ramon Llull avea să spună că și-a fixat, după acea convertire, trei obiective:  scrierea unei cărți împotriva rătăcirilor necredincioșilor, fondarea de mânăstiri-școli pentru formarea de misionari și martiriul. Monumentala „Carte a contemplării” – traducerea despre care discutăm acum este doar o selecție! – a fost realizată aproximativ între 1271 și 1274, cu un obiectiv esențial mistic, dar și ca o lucrare enciclopedică. Versiunea inițială nu s-a păstrat, iar versiunea latină, realizată cu participarea lui Ramon Llull însuși, a cunoscut o primă ediție tipărită abia în 1505.

Ramon Llull dorea să fie „cea mai bună carte din lume împotriva erorilor necredincioșilor”. A reușit o lucrare la care se face referință oricât de mult a mai scris după aceea. Opțiunea pentru autodidacticism a determinat, potrivit exegeților – în mare măsură caracterul original al produsului final.  

„Este – scrie Josep E. Rubio Albarracin, de la Universitatea din Valencia – o artă a  contemplării făcută în realitate ca sumă a diferite arte, toate orientate spre ceea ce Llull numește «prima intenție»: cunoașterea, iubirea și slujirea lui Dumnezeu și care exprimă finalitatea, motivul, rațiunea ultimă pentru care omul există (pentru care l-a creat Dumnezeu). Aceste arte includ tehnici pentru disputele cu necredincioșii, pentru a alcătui discursuri bune, pentru a învăța să-ți iubești dușmanii, pentru consolarea de nenorociri etc. etc., pe care, într-o formă rezumată, le enumeră Llull însuși în capitolul final, 366, unde explică multiplele foloase ale cărții. Toate însă converg spre modul de a deprinde (și de a transmite) cunoașterea și iubirea adevăratului Dumnezeu. Dumnezeu este punctul central, inițial și final al călătoriei intelectuale și spirituale reprezentate de text. Contemplarea se deplasează spre căutarea unei definiții a divinității care să fie acceptată de cele trei religii monoteiste, dar care să corespundă cu necesitate (logică) trăsăturilor pe care i le atribuie creștinii.”

Nu ne-am propus altceva cu acest scurt text decât să stârnim măcar curiozitatea, altfel ar fi necesare pagini nenumărate pentru analiza cărții lui Llull. El însuși spune: „Cine vrea să cerceteze și să afle de ce este bună această carte, trebuie, mai întâi, să-i citească toate rubricile, căci în ele sunt semnificațiile ei; trebuie apoi să înceapă a citi capitolele, în care se află valoarea ei, în volumul al doilea mai mare și mai bună decât în volumul întâi, în al treilea mai mare și mai bună decât în al doilea; aceasta fiindcă această carte a fost făcută prin harul și ajutorul tău, căci, cu cât sufletul s-a bucurat mai mult de creatorul său și l-a contemplat, cu atât mai clar și mai frumos s-a pregătit memoria, înțelegerea și voința spre a compune și a scrie cartea.”

Ramon Llull, Cartea contemplării lui Dumnezeu, Editura Meronia. Selecție texte și introducere – Josep E. Rubio Albarracin. Traducere din limba catalană și tabel cronologic – Jana Balacciu Matei