Cartea cu poeți/ de Ziarul de duminică

Irina Petraș, Vitraliul și fereastra. Poeți români contemporani, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca

Complementar volumului Oglinda și drumul. Prozatori contemporani, apărut la editura Cartea Românească în 2013, Vitraliul și fereastra reunește texte despre poezia contemporană într-o încercare de radiografiere a semnalmentelor specifice literaturii noastre postdecembriste (în continuitate cu cele două mari perioade din trecutul recent: interbelică și comunistă) și înregistrând oscilații între poezia ca transfigurare, a modernității, și poezia ca transcriere, a ultimelor decenii.

Câteva Panoramări – scurte încercări de ordonare a poeziei de azi pe tendințe la vedere ori subterane survolează mari teme, dar propun și noi instrumente de lucru: poezia în văzul lumii, de la vedere la vedenie, întoarcerea refulatului, moartea în poezia mileniului trei, feminitatea limbii române ilustrată prin genosanalize, declinarea poeziei, singularitatea, despre locuire…  În secțiunea Poeți și cărți, poeții sunt așezați în ordine alfabetică, în abordări schiță de portret sau cu comentarii axate pe o singură carte ori pe mai multe.

Ca și în cazul prozei, autoarea crede că, oricâte asemănări s-ar contabiliza și oricâte chenare s-ar inventa, până la urmă se impune din nou constatarea că avem de-a face cu singurătăți.

„Titlul, Vitraliul și fereastra, trimite, cum se poate deduce, la oscilațiile între poezia ca transfigurare, a modernității, și poezia ca transcriere, a ultimelor decenii. Cea dintâi – deasupra lumii, într-un efort de captare a esențelor; cea de-a doua – în văzul lumii, exhibând neputința de a ajunge la esențe. Vitraliul are vechime, înălțime, armonie, mister. El depinde de lumina de afară, dar nu renunță la luminile proprii și la interpretarea intermediată a lumii. Prin vitraliu, se încheagă paradoxul lui ca și cum. Interogată, căutată, lumea rămâne, ba, mai mult, e chiar conservată ca poveste, mit, taină. Frânturi de esențe se strecoară printre cioburi și propun simfonii. Fereastra, în schimb, e a poeziei care privește în față realul, îi înregistrează mizeria, urâtul, concretețea, fără a mai tenta o salvare sau sperând, copilărește, că dezvrăjirea îi va fi contrazisă. Cu vitraliul ne aflăm în plină orchestrație euritmică. Vitraliile sunt înalte, pline de culoare. Zumzetul, foșnetul, cântecul sunt depline, iar poemul se desfată în de sine, cu superbia celui care, știindu-se trecător, are acces la veșnicii. Muritudinea e doar un chenar valorant, discret și vag amenințător, cât să condimenteze plinătatea clipei. Mai aproape de noi, geamul sumbru al realului privește el în interiorul poemului și îi amenință armonia.

În cele din urmă, poemul e singurul loc la îndemâna omului în care rostirea marilor întrebări face deja cât un răspuns. Poezia e întrebare/îndoială disimulată, căci dă ocol metaforal datelor lumii pentru a prinde în plasa vorbelor «enigma nesplicată»” (Irina Petraș).

Iată cei 150 de poeți „martori” (sunt înșirate aici numele poeților în seama cărora s-au conturat panoramările, dar și ale celor comentați separat, în partea a doua a volumului): Sergiu Adam, Florența Albu, Ioan Alexandru, Adrian Alui Gheorghe, Al. Andrițoiu, Nicolae Avram, Ioan-Pavel Azap, A.E. Baconsky, George Bacovia, Ștefan Baghiu, Cezar Baltag, Sorin Basangeac, Horia Bădescu, Crista Bîlciu, Lucian Blaga, Ana Blandiana, Oana Boc, Andrei Bodiu, Eta Boeriu, Mariana Bojan, Gabriel Bota, Hanna Bota, Emil Botta, Ion Brad, Rodica Braga, Nicolae Breban, Emil Brumaru, Virgil Bulat, Constanța Buzea, Ion Caraion, Dana Catona, G. Călinescu, Matei Călinescu, Mircea Cărtărescu, Petre Cârdu, Magda Cârneci, Dumitru Cerna, Ruxandra Cesereanu, Doina Cetea, Gabriel Chifu, Dumitru Chioaru, Rita Chirian, Marius Chivu, Aura Christi, Ion Cocora, Dan Coman, Denisa Comănescu, Ion Cristofor, Dan Damaschin, Ștefan Damian, Vasile Dâncu, Vasile George Dâncu, Ioana Diaconescu, Leonid Dimov, Andrei Doboș, Ștefan Augustin Doinaș, Ana Dragu, Geo Dumitrescu, Carmen Firan, Dinu Flămând, Radu Florescu, Șerban Foarță, B. Fundoianu, Liviu Georgeascu, Ion Gheorghe, Vasile Gogea, Aurel Gurghianu, Dan Herciu, Ion Horea, Medeea Iancu, Dinu Ianculescu, Marius Ianuș, Vasile Igna, Letiția Ilea, Doina Ioanid, Magda Isanos, Nora Iuga, Kocsis Francisko, Claudiu Komartin, Virgil Leon, Eliza Macadan, Vasile Macoviciuc, Rodica Marian, Mariana Marin, Ciprian Măceșaru, Ileana Mălăncioiu, Mircea Măluț, Mihai Măniuțiu, Gabriela Melinescu, Virgil Mihaiu, Ion Minulescu, Nicolae Mocanu, Ioan Moldovan, Vlad Moldovan, Daniel Moșoiu, Ion Mureșan, Viorel Mureșan, Marcel Mureșeanu, Sânziana Mureșeanu, Viviana Mușa, Alexandru Mușina, Ioan Mușlea, Lucia Negoiță, Ion Noja, Olimpiu Nușfelean, Maria Pal, Aurel Pantea, Gheorghe Pârja, Cosmin Perța, Mircea Petean, Marta Petreu, Ioan Pintea, Gavril Pompei, Ioan Es. Pop, Ion Pop, Adrian Popescu, Simona Popescu, Nicolae Prelipceanu, Aurel Rău, Andra Rotaru, Daniel Săuca, Roxana Sicoe-Tirea, Dan Sociu, Marin Sorescu, Radu Stanca, Nichita Stănescu, Liviu Ioan Stoiciu, Adrian Suciu, Robert Șerban, Aurel Șorobetea, Elena Ștefoi, Grete Tartler, Valentin Tașcu, Petre Tănăsoaica, Adriana Teodorescu, Gheorghe Tomozei, Floarea Țuțuianu, Doina Uricariu, Luminița Urs, Radu Vancu, Lucian Vasiliu, Gheorghe Vidican, Ion Vinea, Călin Vlasie, Gelu Vlașin, V. Voiculescu, George Vulturescu, Mircea Zaciu, Andrei Zanca, Dumitru Zdrenghea, Ion Zubașcu.

„Ne aflăm în fața unui spirit senin și echilibrat, menținând dreapta măsură între noutate și tradiție, solidar cu literatura de calitate și dornic de substanță. Un spirit deloc ardelean prin finețea disocierilor și profund ardelean prin civilitate și responsabilitate. Pentru Irina Petraș, critica nu este un război pentru iluzoria putere literară, ci un angajament total în slujba Literaturii, înțeleasă ca numen și mod de viață. Criticul este un soldat al literaturii, dar un soldat veșnic insubordonat, conștient că ascunde în raniță bastonul de mareșal.” (Răzvan Voncu)

„Nu în ultimul rând e de amintit raportarea permanentă la noile promoții. Flexibilitatea ei proverbială. Poate cea mai frumoasă trăsătură a Irinei Petraș. […] Însă, indiferent de genul abordat, cred că în interioritatea ei secretă Irina Petraș este o poetă travestită în critic literar. Altfel nu se explică fascinația morții, a muritudinii, cum spune ea…” (Marius Miheț)

„Observațiile Irinei Petraș sunt de amănunt, de rafinament, enunțuri emblematice – uneori notații succinte, sintetice, asocieri surprinzătoare, puternic revelatoare, alteori răsfățuri semantice care-l fac pe cititor să uite că are de-a face cu un studiu de specialitate și să parcurgă pe nerăsuflate câte un capitol […] Uneori o frază cu veritabil ritm prozastic, alteori o sintagmă puternic vizualizatoare, un cuvânt cu o rezonanță poetică ce rupe monotonia unui pasaj sunt marca scrisului Irinei Petraș.” (Andreea Răsuceanu).