Cartea cuvintelor care ucid/ de Stelian Turlea

Yukio Mishima

Editura Humanitas fiction

Traducere din japoneză și note de Andreea Sion. De trei ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură, prozatorul, poetul și dramaturgul Yukio Mishima este unul dintre scriitorii japonezi emblematici ai secolului XX. Zăpada de primăvară (1968), primul volum al tetralogiei Marea fertilității, este urmat de romanele Cai în galop (1969), Templul zorilor (1970) și Îngerul decăzut (1970). În Cai în galop, Mishima readuce în scenă, la aproape 20 de ani de la evenimentele din Zăpada de primăvară, pe doi dintre protagoniștii poveștii încheiate tragic în primul volum. De data aceasta, nu dragostea este cea care le va marca destinele, ci onoarea și sacrificiul în numele unui ideal.

Radu Paraschivescu

Fluturele negru

Editura Humanitas

Despre acest ultim roman al său, autorul ne spunea într-un interviu publicat în ziarul nostru spre sfârșitul anului trceut: “În ziua de azi, Caravaggio ar fi, fără discuție, purtătorul de stindard al incorectitudinii politice. Pe de altă parte, multe ONG-uri s-ar grăbi să și-l anexeze, în frunte cu activiștii gay și organizațiile îngrijorate de violența stradală. În 2010, Caravaggio ar fi antimodelul deplin, omul bun de arătat cu degetul de toți conformiștii planetei. A avut o viață scurtă și furtunoasă, pe care și-a condimentat-o abundent. A trăit mereu sub semnul excesului, fără instinct de conservare și fără precauții. N-a folosit jumătatea de măsură nici în viață, nici în artă. Însă chiar dacă n-ar putea fi perceput drept model în accepția clasică a termenului, Caravaggio rămâne un deschizător de drum cu o influență enormă asupra picturii. În fond, acesta e lucrul pentru care ar trebui ținut minte, nu relațiile homosexuale, duelurile, bețiile și încăierările.”

Robert Șerban

Moartea parafină

Editura Cartea românească

“În 2009 – se confesa Robert Șerban, după apariția acestui volum – , la sfârșitul lui octombrie care era, totodată, și sfârșitul rezidenței mele din Elveția, de la Winterthur, am constatat că poemele pe care le scrisesem timp de două luni aveau ca personaj principal motorul cel mai important al vieții: moartea. (…) De vreo cinci ani plimbam prin minte alăturarea asta: <<moartea parafină>>. Mă intriga… oximoronul, dar îmi și plăcea cum sună, mă stârnea stranietatea alăturării celor două cuvinte, care sunt, nu-i așa, substantive. Doar că <<parafină>> poate fi citit și altfel, când înaintea lui e moartea. Poate fi descompus, poate fi adjectivat. Adriana Babeți mi-a spus etimologia lui, descoperită de buna mea prietenă în <<Le Grand Robert>>: <<parum affinis>>, ceva care are puțină afinitate. Or, noi toți avem multă afiniate cu moartea, foarte multă.

Prima mea călătorie în străinătate

Editura ART

Volum coordonat de Bogdan Iancu. Texte de Ana-Maria Caia, Marius Chivu, Ionuț Codreanu, Iulian Comănescu, Alina Constantinescu, Marius Cosmeanu, Ionuț Dulămiță, Florin Dumitrescu, Vasile Ernu, Șerban Foarță, Adela Greceanu, Bogdan Iancu, Vera Ion, Eugen Istodor, Dan Lungu, Cosmin Manolache, Vintilă Mihăilescu, Viorel Moțoc, Victoria Pătrașcu, Matei Pleșu, Cosmin Popan, Iaromira Popovici, Antoaneta Ralian, Dan Sociu, Ionuț Sociu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Jean-Lorin Sterian, Robert Șerban, Luiza Vasiliu, Nadine Vlădescu. Prima călătorie în străinătate la care se referă textele din antologie a avut loc în anul 1930, ultima, în septembrie 2010.

Carmen Mușat-Coman

Cum s-a făcut de-am rămas la cratiță

Editura Cununi de stele

“Cartea de față – mărturisește autoarea – cu acest titlu aparent jucăuș, ascunde o realitate cumva amară: orice-am face, oricâte titluri academice am avea nu vom reuși să fim egale cu bărbații atâta timp cât sarcinile gospodărești, educația copiilor, îngrijirea părinților rămân tot în sarcina noastră. Adunate sub condei autoironic mai degrabă decât ironic, eseurile publicate în revista Femeia între anii 2000-2003 (și în almanahul omonim, 2002) la rubrica <<Picătura de venin>>, nu au deloc pretenția – Doamne ferește! – de a da lecții sau de a deține adevărul absolut. Sunt însă la fel de actuale ca în urmă cu un deceniu și reunirea lor aici sper să ne scuture puțin și să ne dea de gândit, spre a ne opri un pic din competiția cu noi însene din care tot noi ieșim învinse dacă nu învățăm să și delegăm, nu numai să preluăm sarcini, dacă nu învățăm să ne educăm la fel fetele și băieții, pentru ca și bărbații să ajungă la <<cratița>> rezervată nouă așa cum și noi am ajuns la <<scaunul>> rezervat lor.”

Ligia Tudurachi

Cuvintele care ucid

Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu

Editura Limes

Volumul a câștigat Concursul de debut al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, în 2010. Autoarea, născută în 1975, este cercetăror la Institutul de lingvistică Sextil Pușcariu. Prefață de Ioana Bot, care scrie: “Cuvintele care ucid e o demonstrație în patru pași, e o geometrică limpezime a funcției destabilizatoare a ilizibilității în poetica romanelor lovinesciene: tema romanescă devine – într-un efect vertiginos de comunicare inversată – cutia de rezonanță a unei puneri în act a forței cuvântului, a cărei violență retorică își supraîncarcă materialitatea.”