CARTEA DE ARTA/ O autobiografie semnata Simone Signoret

Simone Signoret Nostalgia nu mai e ce-a fost Editura Curtea Veche Una dintre actritele franceze de film cele mai admirate in secolul trecut, Simone Signoret (numele de scena al lui Simone Kaminker, n. 25 martie1921, Wiesbaden, Germania – d. 30 septembrie1985, Autheuil-Authouillet, Normandia, Franta) s-a nascut intr-o familie de evrei, a jucat in zeci de filme si a fost laureata a Premiului Oscar. Multi intelectuali români, care pe atunci vor fi fost studenti, isi amintesc de concertul sustinut de un mare actor si cântaret francez la Sala Floreasca, in februarie 1957. Venise la Bucuresti impreuna cu sotia sa, Simone Signoret. Care, in aceste memorii, scrie: “Nu am vazut România. Am vazut români. Nu pe taranii saraci despre care povesteste Panait Istrati. Români din Bucuresti, pe care nu trebuia sa-i provoci prea mult pentru a-i face sa povesteasca cât era de vesel Bucurestiul altadata. Era un mic Paris. Ei, da! Cu Garda de Fier, cu alianta cu Hitler. La Bucuresti, rusii nu erau iubiti, ca si la Varsovia. La Bucuresti nu se luase hotarârea de a deveni socialisti.” “Nu pot jura ca eram absolut sincera afirmand ca nu mai simt nostalgie. Simt, poate, nostalgie dupa amintirile neimpartasite.” Cartea a aparut in franceza in 1976 si a fost prefatata de Maurice Pons, jurnalist si scriitor de mare tinuta. O carte in care apar, pe langa multe nume ale teatrului si filmului francez, Montand, Hrusciov, Tito, Marilyn, Malraux, Oberney… Ce lume! Paternitatea acestei autobiografii a fost contestata de ziarista Anne Gailliard, care, insa, a pierdut procesul. O carte din care “Ziarul de Duminica” a publicat ample fragmente in urma cu doi ani.

Cuvant inainte de Maurice Poons. Traducere din limba franceza de Elena Bulai.