CARTEA DE ISTORIE/ Echipele din meciul politic nu accepta arbitri

Adrian Cioroianu Istorie, eroi, cultura politica Reflectii despre cavalerii memoriei si partizanii uitarii Editura Scrisul Romanesc “Romanilor le place un Lider puternic – scrie inca tanarul istoric si profesor universitar, trecut prin furcile unei guvernari – si rezuma la el cam tot ceea ce cred ei ca este politica. Acest comportament este parte a unei anumite culturi politice. Eroii istoriei si liderii nostri din trecut au fost oameni – nu sfinti. Iuliu Maniu era de o naucitoare incapatanare, mereu apt sa elaboreze noi precautii. Ionel Bratianu, liderul liberalilor, era un adversar in raport cu care era bine sa ai un ochi la spate. Domnitorul Cuza, marele nostru reformator, statea bine cu intentiile, dar mai putin bine cu finalizarile (si discutabil cu fidelitatea conjugala). La fel, n-as dori nimanui soarta unui «disident» la curtea lui Stefan cel Mare. In lipsa unor insititutii sau personaje care sa aiba legitimitatea traditiei sau macar a recunoasterii unanime, societatea romaneasca de azi ofera imaginea catorva echipe prinse intr-un fel de meci, dar care nu vor sa ingaduie printre ele un arbitru. In lipsa acestuia, fiecare dintre noi emite judecati de valoare. Adica fiecare dintre noi este un jucator pentru sine si un arbitru pentru ceilalti.” Cu aceste considerente, Adrian Cioroianu strange in volumul de fata un numar de texte aparute in prima parte a deceniului in diverse publicatii. Temele sunt dintre cele mai diverse: societatea romaneasca si pariul modernizarii; eroi – chipurile cu masti ale Istoriei; regele-playboy – femeile vietii sale dar si protejarea carturarilor; intelectualul mesianic Octavian Goga; Ion Antonescu, intre Hitler, Marin Preda si Nicoale Ceausescu; un portret Ion Ratiu; dar si idei despre comunism, geopolitica, videocultura si altele.

In general, Adrian Cioroianu vede istoria dintr-un unghi foarte personal, ceea ce starneste mereu interesul. De pilda, un capitol intitulat “1938 – anul fara intoarcere (ce-l leaga pe tatal meu de Bette Davis si pe Thomas Mann de martieni)” incepe astfel: “Anul 1938 este anul nasterii tatalui meu. Inainte de a fi un reper oarecare din istoria secolului XX, aceasta prezenta a anului respectiv in istoria vietii mele private mi-a furnizat o curiozitate ce altfel nu s-ar justifica prin argumente eventual mai sofisticate – sau mai stiintifice.” Suficient pentru ca orice cititor sa afle ce s-a mai intamplat in acel an important pentru istoria Europei si a Romaniei.