CARTEA DE LITERATURA/ Șapte postmoderni magnifici

Ioana Bradea
Scotch
Editura Polirom

Romanul acesta, al doilea al Ioanei Bradea, este, scrie editura, “imaginea unui dezolant spațiu postindustrial dintr-un oraș de provincie: uzine dezafectate, muncitori și patroni <<capitaliști>> ai puținelor fabrici salvate de la dispariție, resturi de fier și beton, crâșma incredibil de ieftină și blocul de nefamiliști. Aici se schițează fragil o poveste între un inginer tânăr, încremenit în capcana Fabricii de Aliaje Speciale, și secretara directorului, care traversează dezolantul peisaj pe role, cu volumul lui Marcus Aurelius în rucsac. Peste toate plutesc amintirea lui Ilă, țăran mort în patul ui, în sunet de ceteră, și o abia ghicită nostalgie a lumii rurale dispărute.”

Mircea Opriță
Povestiri de duminică
Editura Millennium Press

Un nou volum de proze al unuia dintre cei mai cunoscuți scriitori de science fiction (Cornel Robu spune în prefață că este, la ora actuală, principalul reprezentant al acestei literaturi). Zece texte împărțite egal în două părți: “Cinci ficțiuni recente” și “Cinci dintr-un alt secol”. Simțul de observație, percepția realului, umoarea mizantropică sunt caracteristici principale ale prozelor lui Opriță. Antologică este povestirea “Lucy” cu maimuța luată de către un cercetător științific mai tolomac drept o nouă colegă, angajată fără știrea lui pe un post vacant și pe care o reclamă cu înverșunare președintelui Academiei.

Curt Leviant
Jurnalul unei femei adultere
Editura Trei

Curt Levinat este un profesor evreu la pensie, traiește în New Jersey și a tradus mult literatura idiș. Romanul de față a fost nominalizat de revista Lire printre cele mai bune ale anului 2008. Doi bărbați prieteni sunt atrași de aceeași femeie, dar niciunul nu știe că ea este iubita celuilalt. Cei trei se confruntă pe rand cu gelozia și dificultatea de a păstra un secret. Autorul sugerează că iubirea și adulterul sunt jocuri ale limbajului, ca e imposibil să omiți din joc cuvintele sex și iubire. Mai mult, viața “poate fi doar trăită, nu se poate scrie despre ea. Unele lucruri nu pot fi niciodată descrise în cuvinte.” Traducere din engleză de Daniela Ștefănescu.

Claude Lecouteux
Dicționar de mitologie germanică
Editura Univers enciclopedic gold

Claude Lecouteux este profesor de literatură și civilizație a Evului Mediu la Universitatea Paris IV-Sorbona, autor al multor cărți despre literatura și fantasmele Evului Mediu. Dicționarul de față este bazat îndeosebi pe texte din secolul al XIII-lea și ne invită în tăramuri de legendă, populate de zane, zei, elfi, strigoi, pitici și uriași. Sutn descrise cultele consacrate izvoarelor, copacilor, ritualurilor magice și alte numeroase povești fantastice, pentru prima oară adunate într-un volum și pentru prima oară apărute și în romanește. Traducere de Șerban Velescu.

Dragoș Ghițulete
Gluma rusească
Editura Cartea Romanească

” Cincizeci de ani de totalitarism înseamnă cel puțin două generații pierdute, al căror traseu Dragoș Ghițulete încearcă să-l recupereze simbolic. Cheia romanului este chiar titlul său. “Gluma rusească” reprezintă exact momentul în care, la masa tratativelor, pe harta Europei s-a tras cortina. Dar înseamnă și probabilitatea ca, atunci cand apeși pe trăgaci la ruleta rusească, singurul glonț de pe țeavă să fie și ultimul – și să nu fie o glumă.” (Matei Vișniec)

Ion Bogdan Lefter
7 postmoderni:
Nedelciu, Crăciun, Muller, Petculescu, Gogea, Danilov, Ghiu
Editura Paralela 45

Șapte studii despre șapte colegi de generație ai autorului. Textele focalizează asupra unei dimensiuni a operei lor sau doar asupra unei cărți – Mircea Nedelciu: “Proză scurtă, text, experiment etc”; Gheorghe Crăciun: “Literatura între viață și moarte, între viață și text: scrisul care te salvează; corpul transcris; scriitura corporalizată”; Herta Muller: “La Nobel”; Valentin Petculescu: “Fin poet și unul dintre cei mai valoroși dramaturgi romani postmoderni”; Vasile Gogea: “Cartea și/sau viața în vremuri de dictatură. Istoria scrierii și publciării unei capodopere parabolioce”; Nichita Danilov: “Profeția ca arlechinadă”; Bogdan Ghiu: “Poetul-eseist, eseistul-poet?”.