CARTEA DE POEZIE / Insight*, o alchimie a calatoriei

 
Printre altele, am scris rau despre o carte proasta a unui om bun. La o vreme, la un taifas, Cezar Ivanescu m-a intrebat daca chiar trebuia sa fi facut asta, adica sa scriu rau despre o carte proasta a unui om bun. Fireste, nu trebuise. De atunci n-am mai scris niciodata despre vreo carte.
Acum insa, la Ziarul de Duminica, chiar trebuie sa scriu ce mi se cere sa scriu. Drept pentru care m-am cam panicat cand mi s-a cerut sa scriu o scurta cronica. M-am linistit binisor cand am primit cartea: editata la Brumar, din capul locului un motiv de relaxare pentru mine (pretuiesc editura si „proiectele” ei poetice, pe care le cunosc de ani buni, il pretuiesc, de la distanta si tacut, pe Robert Serban).
M-am linistit de tot cand am citit si cartea – cea de-a doua, de poezie, a Danielei Luca (dupa Intalnire in alb, 2006). Cum nu sunt decat poet, iar nu critic literar, zic si eu despre ce-mi place.
Mie-mi plac cartile de poezie care sunt mai mult decat o insiruire de poeme, imi plac cartile-edificiu, unde constructia este evidenta, iar textele se reazema unele de altele, intr-o structura 3D, care transcende cele doua dimensiuni ale paginii. Asa cum este Insight, cartea despre care scriu acum.
Cu o structura alchimica, la propriu, Insight-ul Danielei Luca este o frumoasa calatorie-metamorfoza, o calatorie pe parcursul careia se schimba si destinatia, se transforma si calatorul. Sau, poate, o calatorie pe parcursul careia destinatia este calatorul insusi. Care apare chiar la sfarsit: „eu apar mereu la final/ acolo unde nimeni/ nu isi lasa amprenta/ unde privirea trece grabita/ si mana inchide coperta/ definitiv”. Insight este o carte frumoasa.
 
*) Daniela Luca, Insight,Editura Brumar, 86 de pagini, cu o prefata de Felix Nicolau