CARTEA DE POEZIE / Tot ce-ti doresti sau nu

Profet si justitiar, el ierarhizeaza pacate; medievalismul manastiresc il face sa vada in oameni niste “trapasi ai vinovatiei”. Prabusirea etica declanseaza “un fel de teroare interioara”. Deja suntem la granita cu existentialismul. Deci e normal sa intre in scena Sisif. Erijat in om revoltat si in Radamantes, judecator infernal, prozatorul insista asupra “ierarhizarii greselii”. Asta este una dintre laturile cartii.
Dar mai sunt si altele, care fac din “Povesti pentru Gabriella” (Limes, 2009) o scriere variata pana la neomogenitate. Dancus este un artist total: motoul cartii este din el insusi, coperta a patra este scrisa tot de el. Acolo ii apare si fotografia imbufnata, innegurata si amenintatoare ca a lui Iona in fata zidurilor Sodomei. Pe coperta intai avem o pictura reprezentand o femeie goala prosternata intr-o matanie extinsa. Fapt nu lipsit de importanta, dupa cum vom vedea. Tot din strategia de autopromovare face parte si editarea revistei “Singur”, la Targoviste, unde a adastat maramureseanul nostru indreptator de lume. Am spus “strategie” intrucat Dancus este, in fond, un om cald, vechi si cu bun-simt. O fi fost el candva spaima jurnalisticii sibiene, dar acum a devenit autor. S-a tras pe langa stilou, adica.
Scriitor total, cum ziceam, Dancus este mai intai poet. Sau poeta vates, mai degraba. O mostra: “Ora lumii-ncepe sa se sfarme/ Sirele spinarilor se frang/ Cand intreaga specie adoarme/ Si asteapta Dumnezeu sa plang”. Dupa care iese in avanscena istoricul de moravuri si de ideologii. “Povestile pentru Gabriella” rememoreaza ororile lui Stalin si mizerabila existenta din timpul comunismului romanesc. Cred ca aceasta este partea favorita a autorului. Partile mele preferate sunt insa altele. Cele mai putin abstracte sau filosoficoase, cele mai eliberate de retorica de amvon. Bunaoara, portretistica de gen, executata cu o pensula caricaturala, ca a lui Hogarth: “Exista nopti in care femei de peste 40 de ani, grase, ies din compartimente. <>, cum le-ar spune batranii. Ele se indreapta, invariabil, spre toaleta”. Foarte sensibil la regionalisme si arhaisme, prozatorul este total insensibil la argumentele feminismului. Roman fundamentalist si aparator al fondului balcanic, el nu face o iota rabat de la rigorile traditionalismului voievodal. In prima ei toamna in Bucuresti, Gabriella inalta stindardul alb: “Nu vreau sa fiu independenta, imi place sa ma supun barbatului meu. Asa-zisa emancipare feminina mi se pare o clamoroasa neghiobie moderna, de aceea nu am nici o prietena cu care sa discut, la o cafea sau la coafor, despre fleacuri intime pe care, zice-se, nu le poti discuta cu un barbat. Ai ceva impotriva?”. Umorul poate rezolva multe. Nu mai e nevoie ca, atunci cand vorbesti cu femeile, sa tii biciul in mana, cum sfatuia Nietzsche. La fel, cursul de filosofie ratat pe care barbatul i-l preda in pat partenerei in romanul lui Camil Petrescu se poate amana fara tensiuni si desconsiderari. Gabriella: “Atunci de unde sa stiu de Okakura Kakuzo, daca niciodata n-am citit ceva al lui?”. El o linisteste intr-o clipita: “<>, i-am spus. Ascultatoare, si-a asezat capul pe umarul meu, <> si a adormit. Fata asta are alta frumusete in somn, asa ca nu i-am deranjat sinapsele neuronice, am amanat (a cata oara?) investigatia”. Burzuluielile contra distopiei se destind in lumea utopiei domestice, de camin.
Dancus mai este si nitelus critic literar, desfiintand poeziile unora expuse prin ziarele de provincie. Dar este si un dramaturg in nuce, zamislind cate un sketch vioi si trasnit cand te astepti mai putin: “Un ras alterat de alcool./ (Pauza. Cei doi fac sex)./ Merg la baie, Alex. Imbraca-te si dispari./ OK, tarfulita mica. Maine?/ Da, dar sa vii cu Kentul, altfel nu./ Erau anii 1992-93, somajul abia inflorea in Romania”.
Oricum, nici diversitatea de genuri nu-l multumeste, asa ca mai presupune si cateva finaluri posibile ale cartii. Deci politica, muzica, critica sociala s.a.m.d. In cele din urma, “Povesti pentru Gabriella” este un exemplu concret ca in orice carte se poate gasi ceva interesant. Si mai e ceva: scrierea aceasta hibrida are avantajul ca se adreseaza mai multor tipuri de cititor. Ca intr-un templu Bahai, lectorul poate patrunde pe una din cele noua porti si nu-i musai sa ajunga sub cupola centrala. La fel de bine poate zabovi pe coridorul care-i convine lui.