Cartea de stiinta

Robert D. Enright  

Cum sa daruiesti iertarea

 

Pasii catre dizolvarea si recapatarea sperantei

Editura Trei
Iertarea este o optiune – aceasta este ideea de la care pleaca autorul. Fiecare a intalnit oameni care l-au ranit, umilit si din aceasta cauza a fost prins in vartejul maniei, depresiei si resentimentului. Aceasta lucrare de referinta demonstreaza faptul ca iertarea, daca este corect perceputa, ii aduce mai multe beneficii celui care iarta decat celui care este iertat. Cartea este plina de intelepciune si caldura, ajutandu-l pe cititor sa vada mai clar lucrurile si sa-si recastige pacea interioara. Dr. Enright are grija sa distinga iertarea de „falsa iertare” si sa-i asigure din nou pe cititori ca iertarea nu inseamna sa accepti in continuare abuzuri. Robert D. Enright este profesor de psihologie la Universitatea din Wisconsin, Madison. A publicat mai mult de 80 de lucrari si este initiatorul primului program stiintific referitor la iertare din Statele Unite ale Americii. Traducere din engleza de Corina Cojanu.    

Christie Hartman

 

Barbatul divortat

 

Cum sa afli daca e bun pentru tine

Editura Trei Aproape 40% dintre barbatii disponibili au mai fost casatoriti, spun statisticile. Asta inseamna ca aproape orice femeie va avea macar o data in viata o relatie cu un barbat despartit sau divortat. Desi fiecare barbat despartit sau divortat este unic, toti genereaza mai multe provocari decat cei care n-au fost casatoriti. Aceasta carte va va invata sa inlaturati rapid barbatii care vor fi parteneri nepotriviti, sa recunoasteti un partener bun si sa creati o legatura reusita cu el. Christie Hartman este psiholog si psihoterapeut, profesor asociat la Universitatea din Colorado. Traducere din engleza de Aurora Bulea.  

Mircea Flonta

 

Ganditorul singuratic

 

Critica si practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein

Editura Humanitas “Daca in cazul majoritatii covarsitoare a autorilor de care se intereseaza istoricii filozofiei cunoasterea imprejurarilor vietii, a personalitatii si caracterului sunt importante in masura in care ele pot sa indice si sa explice influente ideatice la care au fost supusi si sa dea astfel socoteala de modul in care au ajuns in stapanirea ideilor si proiectelor lor intelectuale, apoi cu Wittgenstein lucrurile stau altfel. Lui nu i se poate aplica schema uzitata, cea de a inregistra descoperirea vocatiei si cultivarea ei sistematica, emergenta proiectului unei opere si infaptuirea lui pas cu pas, pentru a conchide ca opera vorbeste de la sine, ca ea ne spune totul. Altfel spus, nu ambitia intelectuala, dorinta de a lasa in urma lui o opera l-au determinat pe Wittgenstein sa scrie, ci, in primul rand, nevoia de a obtine clarificari care aveau pentru el o semnificatie existentiala nemijlocita.” (Mircea Flonta)