CARTEA PENTRU TOTI / Avem un copil. Cum procedam?

O scriitura impecabila, umor alternat cu tandrete si cu autoironie, informatie consemnata “live”, pertinenta si bucurie – cam astea sunt ingredientele care compun cartea lui Florin Campeanu, “Jurnal de tatic” (aparuta la Editura FEST si lansata de curand – 27 aprilie – la una dintre Librariile Diverta). Intr-un cuvant, mestesug! Autorul, jurnalist care “presteaza” in ultima vreme mai ales pe net (vezi www.campeanu.ro), isi incepe povestea intr-o noapte, la ora 03.22, cand sotia ii aduce la cunostinta faptul ca tocmai ce i-a venit sorocul sa nasca (o discutie despre orele si/ sau momentele pe care si le aleg, indeobste, femeile pentru acest tip de anunt s-ar impune, dar o vom purta alta data). Jurnalul de tatic dureaza un an si cartea cu acelasi titlu, la fel. Adica dureaza taman cat perioada pe care cel mic stie s-o faca sa fie cea mai dificila pentru parinti. Mai ales pentru cei aflati la prima experienta de gen. Cine are (copii) stie ce spun: nopti nedormite, plansete, urlete, colici, biberoane, tetine, pempersi, baite, cadite, accesorii muzicale, carucior/ carucioare, olite de noapte. Un intreg arsenal de intamplari si de obiecte care pot lesne transforma un “om liber” intr-o anexa a bebelusului. Dupa cum marturiseste autorul, “Jurnal de tatic” a fost scris in priza directa: “Am inceput totul in gluma, pe www.campeanu.ro. M-am bucurat ca sotia mea zambea dupa fiecare articol si m-au impresionat comentariile «colegilor de suferinta». Mi-am zis ca merita sa merg mai departe. Si asa s-au adunat capitolele pe care te invit sa le citesti.” Ca unul caruia i s-a spus de doua ori “Hai, ca nasc!!!”, n-am crezut c-o sa mai fiu interesat de o poveste care incepe cu replica asta. Ei bine, Florin Campeanu m-a facut sa ma insel: am citit “Jurnal de tatic” dintr-o rasuflare si-am trecut de la zambet la lacrima de emotie, de la ras la nostalgie. Una peste alta, ii multumesc autorului ca a scris aceasta carte (ma oftic doar ca n-am scris-o eu).