Cartea sub asaltul Retelei

Cartea este un simbol cultural investit cu un prestigiu urias. In limba romana, cuvantul “carte” semnifica nu doar ansamblul de foi de hartie tiparita, ci si continutul informational absolvit de suport. Insa cel mai semnificativ in acest context mi se pare sensul figurat consemnat in DEX: cunostinte de scriere si citire, invatatura, stiinta, cultura. As merge cu un pas mai departe: cartea este simbolul intregii civilizatii, asa cum o concepem azi.

Dar mai e ceva… Dupa ce Gutenberg a inventat tiparnita, productia de carte a devenit primul proces industrial semnificativ. Mai mult decat atat, aceasta prima productie de serie mare a determinat crearea unor circuite economice care au modelat, in cele din urma, lumea. Intre taietorul copacilor din care se va face hartia si cititor se afla intregul model industrial, cu antreprenorul numit editor, cu investitori si finantatori, cu producatori de hartie si tipografi, cu comerciantii numiti librari si, in fine, clientii lor finali. Cartea nu este doar un simbol al culturii, ci este totodata o efigie a epocii industriale.

Toata aceasta incarcatura simbolica creeaza o imensa inertie, care face ca edificiul numit “industria cartii” sa para de nezdruncinat. Dar vremurile se schimba si, inevitabil, calculatoarele si Reteaua incep sa erodeze modelul care sta in picioare de o jumatate de mileniu. Michael Hart, prin Project Gutenberg, a inceput dintr-o parte, in vreme ce Jeff Bezos a atacat celalalt capat.

Jeffrey Bezos este un altfel de erou. In 1986 a absolvit summa cum laude Universitatea Princeton, specialitatea informatica, dar nu s-a grabit sa revolutioneze tehnologiile. A lucrat in Wall Street, astfel incat s-a familiarizat foarte repede cu finantele si analizele de piata. A ajuns chiar vicepresedinte la Bankers Trust, iar cariera sa in domeniul financiar parea asigurata. Inca un specialist in procente. Insa, in primavara lui 1994, tocmai un procent i-a adus revelatia: utilizarea Internetului crestea cu 2300% pe an, ceea ce insemna ca in curand Reteaua va deveni un mediu fezabil pentru comert. Dar ce anume s-ar putea vinde prin Internet? Cam orice se poate vinde prin posta. A inceput sa studieze marile companii de comert prin posta si a constatat ca esenta acestui business era catalogul. Singurul domeniu care nu dispunea de cataloage era comertul cu carti. Pur si simplu nu se puteau tipari. Ar fi fost prea mari.

A studiat apoi industria cartii si s-a convins ca aici era cheia. N-a reusit sa-si convinga patronii sa intre intr-o astfel de aventura, asa ca a hotarat sa o faca impreuna cu singurul om pe care a reusit sa-l convinga: sotia sa, Mackenize. Au abandonat totul si s-au mutat la Seattle, unde au inceput afacerea – conform traditiei – in garaj. Acolo a instalat Jeff trei statii Sun si, dupa cateva luni de teste, situl Amazon.com a iesit in public pe 16 iulie 1995. Fara nici un fel de publicitate – decat cea “din mail in mail” – Jeff Bezos a vandut in primele 30 de zile carti in toate cele 50 de state ale Americii si in 45 de tari straine. Dupa doua luni, Amazon avea vanzari de 20 de mii de dolari pe saptamana.

De aici, povestea este arhicunoscuta. In 1999, cu o avere de peste 10 miliarde de dolari, Jeff Bezos trecea pe pozitia 19 in topul celor mai bogati oameni din lume. Cand piata dot-com-urilor a cazut, Amazon s-a restructurat si nu doar ca a supravietuit, dar a inceput sa obtina profituri substantiale. E adevarat ca averea lui Bezos s-a injumatatit, dar povestea Amazonului e inca abia la inceput.

Daca va intrebati cum a fost posibil, intrati intr-o librarie si incercati sa gasiti o carte. Eu am renuntat la astfel de aventuri. Librarul cunoscator de alta data s-a pensionat demult. Vanzatoarea de azi iti poate indica cel mult zona, iar miile de carti care te asalteaza sunt simple titluri care nu-ti spun nimic. La Amazon pot gasi orice carte in mai putin de un minut, pot citi recenziile aparute in presa, pot citi prefata si eventual un capitol sau doua. Voi avea imediat acces la alte carti inrudite ca tematica, la biografia si bibliografia autorilor, voi afla ce-au mai cumparat cei care au cumparat cartea care ma intereseaza si, mai ales, parerile acestora despre carte. De fapt, puterea librariei virtuale este conectata la puterea Retelei de a crea comunitati. O cautare plicticoasa prin rafturile prafuite se transforma intr-o aventura fascinanta, in care nu doar cumperi carti, ci si descoperi carti si oameni.

Daca la toate acestea mai adaugam si preturile atractive (explicabile prin cheltuielile de regie mult mai mici decat in cazul librariilor “reale”, absenta intermediarilor si volumul mare al vanzarilor), succesul librariilor virtuale este explicabil. Chiar si sistemul arhaic de plata ramburs care inca se mai practica pe la noi este compensat de avantajele vanzarilor on-line. In ultimii ani, marea majoritate a cartilor le-am cumparat prin Internet.

Vor disparea oare librariile “adevarate” sub asaltului Retelei? Nu inca. Tentatia de rasfoi carti la intamplare va mai supravietui multa vreme. Dar, cu timpul, vor trebui sa se retraga din spatiile centrale pe care le ocupa, intocmai ca pantofarii si croitorii de ieri. Vor supravietui acelea care vor sti sa se adapteze, sa aduca in plus ceva ce virtualul nu poate aduce. Probabil se vor specializa si vor deveni mai degraba locuri de intalnire, unde pasionatii unui domeniu se vor intalni ca sa bea un ceai sau o cafea, sa comenteze ultimele aparitii editoriale, sa stea de vorba cu autori sau editori… Spatii de socializare, in genul librariilor din micile orase de provincie cu 20 de ani in urma.

Insa mutatiile pe care le va suferi edificiul cartii nu se opresc aici. Asaltul e abia la inceput.