Cărți despre strategii/ de Ziarul de duminică

Alexandru Purcăruș

Prin ochii inamicului

Mihail Gorbaciov și politica sa în percepția Statelor Unite ale Americii

1985-1991

Editura Cetatea de Scaun

Prefață de Constantin Hlihor:

Despre ultimul lider al fostului imperiu sovietic s-au scris mii de studii și articole, încât cu greu se mai poate aduce ceva nou în istoriografia problemei. Și totuși, lucrarea Prin ochii inamicului. Mihail Gorbaciov și politica sa în percepția Statelor Unite ale Americii surprinde cititorul pasionat de istoria recentă a popoarelor din fostul spațiu sovietic prin încercarea de reconstrucție a imaginii liderului de la Kremlin cu ajutorul unor tehnici și metode specifice postmodernismului. În Occident, încă din anii ’70-’80, oamenii de știință din domeniul psihologiei sociale dar și teoreticieni ai relațiilor inter­naționale, cum este Robert Jervis, au început să exploreze rolul jucat de „percepție” și „percepție greșită”/ misperception în deciziile de politică internațională, acordând o atenție deosebită raportului dintre ceea ce liderii percep ca pericol din partea altui stat sau actor nonstatal și ce dovezi reale au că aceste intenții și capabilități militare pot să conducă la apariția unui pericol de securitate. Istoricii care au scris ani mai târziu și au avut acces deplin la documente justificative au putut scrie argumentat despre intențiile acestor lideri, cu o acuratețe chiar mai pronunțată decât cea a adversarilor lor politici din epoca respectivă. Este dificil de răspuns la întrebarea: De ce înșiși oamenii de stat au tendința de a denatura uneori, în mod deliberat, semnalele pe care și le trimit cu privire la capacitățile și intențiile lor? De cele mai multe ori se suprapun explicații multiple. Iată opinia lui Hans J. Morgenthau: „Cu cât un individ este mai îndepărtat de o anumită luptă de putere, cu atât este mai probabil să-i înțeleagă esența sa reală. Deci nu din întâmplare străinii posedă deseori o mai bună înțelegere a politicii unei anumite națiuni decât localnicii, iar cercetătorii sunt mai bine dotați decât politicienii pentru a înțelege despre ce este vorba în politică. Pe de altă parte, cei din urmă au o tendință de neînfrânt de a se înșela asupra a ceea ce fac, referindu-se la politicile lor nu în termeni de putere, ci fie în termenii principiilor etice și legale, fie ai necesităților biolo­gice”. În plus, după cum s-a afirmat în literatura de specialitate, „percepțiile pe care le au oamenii politici despre evoluția vieții internaționale sunt determinate de informațiile pe care le primesc prin intermediul instituțiilor specializate, dar și de imaginile pe care media le promovează în spațiul public.

Intenția autorului, mărturisită în Argument, a fost ca în acest studiu să prezinte percepția furnizorilor și utilizatorilor de informații americani despre Uniunea Sovietică în epoca Gorbaciov. Când s-a produs schimbarea de optică și de conduită față de Moscova? Ce a motivat-o? Ce inormații și analize ale serviciilor de informații au fundamentat-o?

Alexandru Purcăruș

Strategia haosului

Bilanțul planificării apărării în România

(2004-2014)

Editura Cetatea de Scaun

Prefață de Călin Hentea:

Cu talentul și incisivitatea unui jurnalist, asociate acribiei riguroase tipice unui veritabil istoric, Alexandru Purcăruș a demontat metodic, pas cu pas (nu neapărat iohannisist), tot traseul aplicării Legii 473 de planificare a apărării și elaborării Strategiei de Apărare Națională, care devine limpede pentru orice contribuabil român, conștiincios plătitor de taxe și impozite menite să acopere nu doar chibzuite cheltuieli pentru apărarea statului, dar și indemnizațiile legiuitorilor aleși.

Această carte ne lămurește așadar, cu subiect și predicat, de ce legile românești (inclusiv Constituția) sunt stufoase și prost alcătuite, permițând orice interpretare oneros-ticăloasă, de ce ele trebuie mereu modificate și completate, de ce toată lumea (juriști, politicieni, miniștrii, analiști) le invocă în gura mare, dar aproape nimeni nu le citește (ce rost practic ar avea? Sic!), de ce suntem mereu surprinși de viduri legislative în orice domeniu (iar dacă legea există, lipsește, ca un făcut, metodologia de aplicare), amplificând până în pragul catastrofei tradiționala și vesela noastră dezorganizare și harababură mentală și acțională.

Înțelegem din acest volum că – deși legea, în genere, este ignorată cu aroganță, deoarece este considerată stânjenitoare sau sâcâitoare în majoritatea situațiilor de către politicienii români – ea este invocată și aplicată cu o bruscă rigoare doar atunci când măcar un paragraf al ei se dovedește de utilitate politică imediată. Nimănui din cele trei palate definitorii ale politicii românești (Cotroceni, Victoria, Parlament) pare să nu-i fi păsat de faptul că președintele Băsescu depășise cu mult termenul de șase luni de la prima învestire pentru elaborarea și promovarea, conform Legii 473 din 2004, a Strategiei de Apărare Națională, dar „amănuntul” a devenit dintr-odată extrem de important, doar pentru că a servit drept argument juridic pentru prima suspendare a președintelui.

„Fără a se lăsa descurajat de hățișul inconsecvențelor experților români – scrie general maior (r) Iordache Olaru –, Alexandru Purcăruș investighează, ierarhizează și interpretează datele publice aflate la dispoziție printr-o lectură extinsă și precisă a documentelor, discursurilor și dezbaterilor momentului pe problematica în discuție, realizând o incursiune și în perioada comunistă cu privire la planificarea apărării. Fără a fi obstinat de a incrimina pe cineva anume, de a pune la zid instituții sau persoane publice, autorul argumentează prin extrase și texte bine alese că demagogia și cinismul nu pot ține loc de reformă și că legile și strategiile nu sunt simple hârtii pe care le aruncăm în sertare până când altele le vor înlocui. Mai mult, pe baza textelor selectate din afirmațiile diferiților protagoniști – doctorii în științe militare, consilierii prezidențiali, președintele și diverșii premieri sunt confruntați cu propriile declarații – sunt evidențiate bâlbâielile, inconsecvența și ignoranța într-un domeniu de maximă seriozitate și importanță, cum este cel al securității naționale.

Pornind de la această constatare, este citat unul din consilierii prezidențiali, care spune: „o Strategie Națională de Apărare este echivalentă cu o Strategie de Securitate (…)”, în timp ce un alt consilier prezidențial afirma: „Strategia de Securitate este distinctă de Strategia de Apărare, din moment ce sunt pomenite separat”. Iată cum acești consilieri se contrazic între ei, dar sunt în dezacord și cu „Regulamentul de organizare și funcționare al Administrației Prezidențiale”, conform căruia Strategia de Securitate este distinctă de Strategia de Apărare. Cu multe asemenea exemple, este evidențiat și argumentat cu „materialul clienților” că ne aflăm în bezna unui labirint legislativ care nu s-a finalizat prin strategii credibile, adaptate și aplicabile sistemului de apărare și securitate al României, stat aliat NATO.

Nu doar abordările diferite îi oferă material de lucru autorului, dar și lentoarea în aplicarea legilor, ceea ce confirmă o vorbă de duh de-a lui Confucius: „Ignoranța este noaptea minții, dar o noapte fără lună și stele”.