Cărțile-fluturi/ de Ziarul de duminică
Cărțile sune asemenea unor fluturi. De obicei stau cu aripile lipite, așa cum se odihnesc fluturii pe câte-o frunză, când își desfășoară trompa filiformă ca să soarbă apa dintr-un bob de rouă. Când deschizi o carte, ea zboară.
„Cărțile sune asemenea unor fluturi. De obicei stau cu aripile lipite, așa cum se odihnesc fluturii pe câte-o frunză, când își desfășoară trompa filiformă ca să soarbă apa dintr-un bob de rouă. Când deschizi o carte, ea zboară. Și tu odată cu ea, ca și când ai călări pe gâtul cu pene fine al unui fluture uriaș. Dar cartea nu are o singură pereche de aripi, ci sute, ca un semn că ea te poate duce nu doar din floare-n floare în această lume glorioasă, ci în sute de lumi locuite. Unele dintre ele seamănă mult cu cea în care trăim, altele sunt populate de ființe care nu ni se arată decât în vise.”
Această minunată descriere a unei cărți deschide ultima povestire a volumului despre care discutăm acum, cea mai recentă apariție a celebrului scriitor*). O carte surprinzătoare nu neapărat prin povestirile incluse, cunoscute, ci prin ansamblul selecției. Cele mai multe povestiri sunt autobiografice, aproape fragmente de jurnal, altele sunt basme, altele sunt povestiri în care domină ficțiunea, dar toate sunt imagini ale minții unui scriitor care știe să decupeze din hiperrealitatea noastră de toate zilele imagini și fapte care au suprema calitate de a impresiona și a rămâne în memorie.
Povestirile, spune Mircea Cărtărescu, „au fost presărate până acum în multe dintre cărțile mele, în alte contexte și cerând o altă lectură. M-am gândit să le strâng, pentru plăcerea cititorului, între coperțile unui singur volum, nu pentru că aș crede foarte mult – deși cred – în calitățile prozei scurte, ci mai ales pentru că am o credință de neclintit în poezie. N-am prea avut de ales în alcătuirea acestei culegeri de «povestiri alese». Am lăsat doar să intre texte de o lungime rezonabilă, pe care m-am amuzat să le așez într-o ordine oarecare, dar altfel le-am lăsat să colaboreze, să se alieze, să se înfrunte, să se submineze între ele ca orice grup de necunoscuți adunat între zidurile unei odăi. Sperând ca până la urmă să iasă de-aici mallarméanul «beau livre»”.
*) Mircea Cărtărescu – Fata de la marginea vieții. Povestiri alese. Editura Humanitas
-
Nvidia, în căutare de succesor pentru Jensen Huang, cel care și-a dat demisia după 33 de ani la conducerea gigantului tehnologic american. Șeful Arm, Rene Haas, este pe lista favorițilorBusiness Internaţional · 13 noiembrie 2026
-
Ar putea urma scăderi la pompă. Pentru prima dată de la începutul războiului din Iran, există mai mult petrol pe piața internațională decât cerere. „Semne timide de reechilibrare”Business Internaţional · 13 noiembrie 2026
-
Topul Celor mai admirați CEO din România ține mai mult de brandul companiei, de percepție și de marketingul fiecăruiaOpinii · 13 noiembrie 2026