Casa Covaci. O evocare de rămas-bun/ de Lucian Vasilescu

În tinerețe, pe când frecventa cursurile „Școlii de literatură”, a fost condamnată la închisoare pentru „delict de uneltire contra ordinii sociale”. A executat doi ani, apoi i s-a interzis să-și continue studiile. De la o vreme, a locuit la casa ei, pe strada Grigore Alexandrescu. Acolo, împreună cu soțul ei, primea în ospeție „crema” lumii artistice – scriitori, artiști plastici, muzicieni, actori… „Seratele” cu pricina erau celebre în epocă. A trece pragul acelei case era un lucru demn de a fi consemnat în CV-ul oricărui vizitator. Apoi, în 1987, casa i-a fost demolată. N-a primit nicio despăgubire – i s-a repartizat doar o altă locuință, cu chirie, pe strada Theodor Aman, unde au continuat întâlnirile periodice cu artiștii. Poate cu mai puțină vervă și cu mai puțină însuflețire ca odinioară (Nichita Stănescu, un obișnuit al casei, plecase la cele veșnice), dar au continuat. Chiar și după ce soțul doamnei a plecat și el, tot acolo, în 1993. Între timp, a publicat mai multe cărți –memorialistică, evocări (îndeosebi cu accent pe biografia, opera și moartea lui Nicolae Labiș, coleg de la „Școala de literatură” și prieten din tinerețe).

Înainte de 1989, într-o lume beteagă, întâlnirile din casa ei erau o oază de normalitate. După 1989, într-o lume tot strâmbă, casa de pe Theodor Aman a continuat să funcționeze ca un soi de capsulă în care nu pătrundeau noile și „democraticele” mizerii politice și sociale. Între timp, doamna, al cărei nume devenise un fel de instituție, a împlinit 80 de ani, casa i-a fost „revendicată”, „moștenitorul” a câștigat procesul, a urmat un ordin de evacuare, apoi evacuarea.

Sentința judecătorească a fost definitivă și irevocabilă. Așa cum este și moartea. Aceasta din urmă a fost ultimul „oaspete” al casei Stela și Aurel Covaci.

Bântuită acum de pustietate, Casa Covaci n-a încetat, însă, să existe. S-a făcut doar mai mică și sălășluiește în memoria și în inimile celor foarte mulți care i-au trecut pragul vreme de o jumătate de veac, acolo de unde nimeni și nimic și niciodată n-o va mai putea alunga pe Stela Covaci.

Stela Covaci (13 martie 1935- 22 octombrie 2015) – scriitor, memorialist, o doamnă-„instituție” a prieteniei, generozității și solidarității