Casa, dulce casa

Un film cu un astfel de titlu n-avea cum sa evite si alte laitmotive adiacente -mariajul si divortul, emanciparea si inchistarea, si chiar stravechiul conflict intre “nordisti” si “sudisti”. Din lumea protipendadei new-yorkeze se plonjeaza brusc intr-o localitate modesta din Alabama. Hazul vine tocmai din confruntarea mentalitatilor si exigentelor metropolei cu rutina conceptiilor de viata patriarhala. Pe scurt: faima si gloria de la oras nu fac doua parale in oraselul de provincie natal unde totul pare neschimbat. Intreg parcursul actiunii a fost asezonat cu obstacole fel de fel, iar cinefilul poate depista scheme reciclate. Pastrand proportiile, gandul fuge cu nostalgie la clasice comedii precum Creatoarea de modele a lui Vincente Minnelli care reitera formula cuplului nepotrivit, impusa pentru eternitate in Femeia anului  de catre Katherine Hepburn si Spencer Tracy, aceeasi actrita faimoasa animand si Povestea din Philadelphia. Rasata Candice Bergen, care a jucat in ultimul film al lui George Cukor, asigura legatura cu genul acesta de comedii romantice (stralucit izbutite si de mai tineri cineasti ca de exemplu Garry Marshall, cu Frumusica si De buna voie si nesilita de nimeni).
Regizorul Andy Tennant s-a exersat la randu-i intr-un film sentimental pentru copii – It Takes Two, intr-o idila deversata in drama a incompatibilitatilor – Fools Rush In, intr-un basm reconsiderat – Ever After, intr-o superproductie istorica Anna si Regele. Tennant a purces la stabilirea distributiei in functie de tipologiile contrastante. Suspomenitei Candice Bergen – potentiala soacra (ultrapretentioasa pentru ca ambitioneaza profit in cariera personala) i s-au asociat o mama cazaniera, devotata in exclusivitate sotului (Marry Kay Place) si o alta, concilianta barmanita (Jean Smart). Indragostitul cosmopolit i-a revenit lui Patrick Dempsey care-l prezinta ca pe un ins spilcuit, baiat de bani gata, ce se va dovedi insa un adevarat generos. Sotul abandonat e modelat de Josh Lucas care se lauda, ca si alti actori de pe generic, a fi contribuit cu experienta proprie de sudist pentru a-i da chip indragostitului tenace, care alaturi de intreaga comunitate pare a se fi coalizat in a-i demonstra veneticei ca radacinile nu pot fi nici ignorate nici mistificate, ca amintirile nu dispar asa usor, ca sa nu mai vorbim de sentimente. Mai ales cand exista viu cultul traditiei. Campul de lupta activat periodic e menit indirect sa infiereze aservirea la generica superficialitate yankee, iscand acest joc de artificii pe tema relativitatii valorilor. De asta data, mireasa fugara, cautandu-si sufletul pereche, trece prin proba de foc a ridicolului toate ifosele de superioritate, suficienta si opulenta (vezi secventa cererii in casatorie, alt rapel cinematografic, caci in Mic dejun la Tiffany’s Audrey Hepburn era o provinciala texana dornica sa cucereasca Manhattan-ul!)
Fara sa-si poata egala inaintasele, Reese Witherspoon  isi are propriul traiect de actrita si producatoare . Dupa ce s-a remarcat ca adolescenta in The Man in The Moon de Robert Mulligan (1991), a revenit in forta ca Blonda de la Drept (regia Robert Luketic, 2001), pentru a-si consolida apoi statutul de vedeta in ecranizarea piesei Ce inseamna sa fii onest semnata de Oliver Parker, autor si al filmului Un sot ideal, inspirat tot de opera lui Oscar Wilde. Unul dintre aforismele celebrului scriitor britanic potrivindu-se de minune si pentru pelicula in discutie: “Femeile au un simt uimitor: ele pot descoperi orice, in afara de ceea ce sare in ochi.”

Sweet Home Alabama. Productie SUA 2002. Regia Andy Tennant. Cu: Reese Witherspoon, Josh Lucas, Patrick Dempsey, Candice Bergen. Distribuit de  Buena Vista International si Glob Com Media. Data premierei: 10 ianuarie 2003.

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar