Casele Bucureștilor (LVI) Interiorul: Oglinda/ de dr. Alexandru Popescu

De la funcția practică la artă

…a evoluat oglinda de-a lungul secolelor ca și alte obiecte ale interiorului casei, dar, dintre acestea, ea este încărcată cu cele mai multe semnificații. Cu vremea, oglinda a evoluat de la obiect de lux, accesibil mai ales păturilor avute la unul care  putea fi găsit în  locuinețe simple, chiar din medul rural și al cartierelor mărginașe ale Bucureștilor, găsindu-și locul și…

În folclor

…unde are de cele mai multe ori conotații morale:

„Sinceritatea este oglinda prieteniei” (proverb arab); „O oglindă bună nu e  lingușitoare”; (proverb francez);  „Chipul e oglinda inimii” (proverb indian); „Nu e vinovată oglinda că ți-e strâmbă fața” (proverb rusesc); „Oglinda reflectă toate lucrurile fără să se păteze” (proverb chiinezesc); „Fața este oglinda sufletului” (proverb chinezesc).

În credințe

Oglinda este probabil obiectul de interior care păstrează unul din cele mai bogate fonduri de credințe.

Oglinda curată e simbol al purității și una din emblemele Fecioarei Maria. 

Informații legate de practica prezicerii în oglindă apar incă din Vechiul Testament.
Multe popoare cred că în oglindă se reflectă nu omul, ci o dublură a sa, având adesea atribute malefice.

În jurul oglinzilor s-au elaborat numeroase superstiții:

Spargerea unei oglinzi e un lucru îngrozitor, pentru că șapte ani de nenorociri se vor abate peste tine de acum încolo. Probabil, motivul vine din vechea credință după care sufletul omului sălășluiește în oglindă și, odată spartă oglinda, sufletul acestuia este distrus, condamnându-l pe om la o moarte timpurie, fără a avea mai apoi șansa de a intra în Rai. Ca să eviți consecințele catastrofale ale spargerii unei oglinzi trebuie să culegi cu grijă toate cioburile și să le arunci într-un râu.

Poartă ghinion să primești în dar o oglindă.

O persoană urâtă care se uită într-o oglindă va provoca spargerea acesteia.

Nu e bine să te uiți într-o oglindă la lumina lumânărilor sau să stai noaptea în fața oglinzii în întuneric.

Se spune că fetele pot îndeplini un ritual în fața oglinzii prin care își pot chema rudele moarte sau să își vadă viitorii aleși ai inimii.

În filozofie, literatură

…oglinda are concretizări din cele mai diverse, devenind un personaj semnificativ:

„De vrei să te găsești pe tine nu căuta în oglindă nu vei găasi decât o umbră, un stăain”. (Seneca)

„Satira este un fel de oglindă în care, de obicei, fiecare descoperă fața oricarei alte persoane, afară de a lui ” (Jonathan Swift)

„Lumea este o oglindă care oferă fiecărui om reflexia propriei fețe” (William M. Thackeray)

„Prezentul pe care îl trăim azi va fi oglinda în care ne vom recunoaște mai tâziu și în ceea ce am fost vom recunoaște cine sântem” (Andre Gide)

„Sunt atâți oameni pe care îi separă de moarte doar nostalgia ei, în aceasta,  moartea își creează din viață o oglindă pentru a se putea admira” (Emil Cioran)

Există în literatura universală numeroase poezii, poveșri în care apare oglinda: „Frate și soră”, „Albă-ca-Zăpada” de frații Grimm; „Peripețiile Alisei în țara oglinzilor”, de Lewis Carroll

În  literatura românească: „Oglindele” de Grigore Alexandrescu; „La oglindă” de George Coșbuc.

„Din ceas, dedus, adâncul acestei calme creste, Intr ată prin oglindă în mîntuit azur” (Ion Barbu,  „Joc secund”)
 

Istoria oglinzii

Primele oglinzi datează de aproximativ 5000 de ani, răspândindu-se din Egipt și China. 

Considerate opere de arta, prezența oglinzilor este atestata în cele mai vechi documente ale antichitatii grecesti. In operele sale, Homer o mentioneaza destul de des atunci cand aduce vorba de obiceiurile femeilor din Troia.

La un moment dat, oglinzile au fost folosite și ca…armă de către învatatul grec Arhimede (c. 287 – 212 i.e.n.) pentru incedierea vaselor asediatoare.

de către în incedierea

Poetul latin Ovidiu (43 i.e.n. – c. 17 e.n.), într-una din elogiile sale face referiri la oglinda, considerand-o sincera, deoarece reflectă in mod cinstit adevărata față a omului.  

În Evul Mediu, arta fabricării oglinzilor s-a pierdut pentru o vreme, renăscând abia în secolul al XIII-lea la Venetța. In 1291, toate atelierele de sticlărie venețiene au fost mutate în insula Murano. La mijlocul secolului al XVII-lea o oglindă venețiană cu ramă de argint era cam de 20 de ori mai scumpă decât un tablou a lui Rafael.

Franța a reușit să afle secretul păstrat cu strasnicie timp de aproape 5 secole de venețieni.

In scurta vreme, fabricile de oglinzi iau extindere și în alte țări, ca Anglia, Germania, etc. Procesul chimic de acoperire a sticlei cu argint metalic a fost descoperit în secolul al XIX-lea

Când arhitectura europeană a trecut de la stilul gotic, auster, la cel baroc, fastuos, oglinzile de mari dimensiuni au fost solicitate tot mai mult sa orneze pereții palatelor și locuintelor princiare, deoarece creau efecte optice deosebite.

Bineînțeles că au ținut pasul cu moda vremii, mai încărcate sau mai simple, mai mari sau mai mici, în funcție de gusturile din epocile respective. Foarte multe oglinzi de interior erau încadrate de rame mari, fastuoase. Începand cu 1754, ramele erau confecționate din lemn aurit sau erau turnate in bronz, cu sau fara adaugiri de ghips.

Astfel oglinzile au devenit  adevărate opere de artă prin decorațiile cu care erau încadrate.

Cu timpul, au fost folosite și în arta aplicată, fiind pictate de maeștri ai penelului.

(Cf.  Sabine Melchior Bonnet, „Istoria oglinzii”, 2003)

…în București

Este foarte posibil ca primele oglinzi să fi fost importate din vestul Europei, împodobind palatele domnești și cele princiare. Cea  mai impozantă dintre acestea se găsește în Palatul Sutu astfel plasată încât invitații la sindrofiile de aici își puteau vedea imaginea în timp ce urcau scările monumentale.

Desigur, odată cu ridicarea păturii burgheze, mulți dintte reprezentanții săi au ținut să-și împodobească locuințele cu oglinzi provenind desigur din import.

Deosebit de prețuite erau ramele oglinzilor confecționate din metal, cristal sau lemn cu diferite motive.

De o  prețuire deosebită se bucurau așa-numitele oglinzi de mână nelipsite din budoarele oricărei femei cu pretenții.

În tot cazul, la ora actuală oglinzile sunt unul dintre articolele cel mai des întâlnite în magazinele de antichități și târguri.

Că oglinzile de interior continuă să fie prețuite o dovedește faptul că există în București numeroasae ateliere de recondiționare și de fabricare a oglinzilor.