Casele Bucureștilor (XLIII). Anatomia locuinței: Intrări, uși/ de dr. Alexandru Popescu

Începutul unei acțiuni

…poate fi considerată intrarea, pătrunderea într-un anumit spațiu, context în care ușa locuințelor are un rol deosebit.

Cuvântul are conotații spirituale (pătrunderea, „trecerea” de la o stare, vârstă la alta)  și religioase, desemnând chiar hramul unor lăcașe de cult („Intrarea în biserică”).

La fel, și cuvântul „ușă” cunoaște numeroase înțelesuri, conotații și a inspirat o serie de termeni din diferite domenii, inclusiv cel politic („ușă domnească”, „împărătească”) sau religios („ușa raiului” – intrarea principală a altarului). Există, de asemenea, o  serie de  expresii, locuțiuni inspirate de acest termen: „A  deschide larg ușile” –  a primi cu bucurie pe cineva în casă; „A umbla din ușă-n ușă”; „A strânge pe cineva cu ușa”…

Numeroase sunt și proverbele cu referire la „ușă”: „Banul deschide ușile fără chei”; „A intrat vițel și a ieșit de nu-i încap coarnele pe ușă” ; „Câinele nu intră dacă nu-i ușa deschisa”…

În ultimă instanță, ușa reprezintă trecerea, intrarea din spațiul gospodăriei în acela al casei, deci unul din „pragurile” importante ale acestui perimetru.

În acest context, și „pragul”, ca limită de la un spațiu, o stare la alta,  își avea rolul  și conotațiile sale spirituale și sociale, materializate de asemenea într-o serie de expresii și proverbe: „A călca (sau a trece, a păși) pragul (casei)”; „A pune piciorul în prag”; „În pragul verii”, „Până nu dai cu capul de pragul de sus, nu-l vezi de cel de jos”; „Cel mai mare pas e totdeauna cel peste prag”.

Și în folclorul altor popoare există referiri la acești termeni: „Pasul cel mai greu de făcut e la intrare” (Proverb italian)

…ca și în literatură: „Dacă ușa de la intrarea principală în sală este deschisă, evitați ușa din spate” (Henrik Ibsen)

„Ușă, care de atâtea ori te deschizi,
Spune-mi cine a intrat și a ieșit prin prag?
Al cui zâmbet ți-a fost mai drag?
A cui mână încet te-a desfăcut?
Cine te-a trântit când a dispărut?”  (Emil Isac)

…în afară de aceea practică l-a avut din totdeauna ușa. Împreună cu alte elemente ale „anatomiei locuinței”, aceasta era menită să marcheze, să reprezinte starea socială, statutul proprietarului imobilului. Desigur, ornamentația  sa  era în directă legătură cu stilul arhitectonic al casei, cu evoluțiile din acest domeniu. Se poate vorbi, din acest punct de vedere, de o adevărată „arhitectură a intrărilor”.

Cel mai pregnant reiese acest fapt din dimensiunile și ornamentația ușilor palatelor și ale locuințelor de reședințe, a unor construcții care adăposteau instituții de stat ce uneori pot fi considerate adevărate opere de artă, ca să amintim doar pe acelea de la Palatul bursei (care o vreme a adăpostit Biblioteca Națională), Palatul de justiție, Universitatea.

Se poate spune că spațiul intrării și al unor locuințe poate avea valoare artistică, cum este acela al Casei Vernescu sau al Casei Monteoru, pe ușa căreia se află inițialele arhitectului care a contribuit la  finalizarea sa.

Frumoase uși au și unele case, de o vechime apreciabilă, deși nu se află pe Lista monumentelor istorice,  aflate pe străzile Căderea Bastiliei, Icoanei, Plevnei, în zona Dorobanți – Polona și altele.

Uneori, frumoase sunt și clanțele acestor uși, ceea ce dă o idee asupra stadiului dobândit de prelucrarea artistică a metalelor.

În ceea ce privește ușile apartamentelor de bloc, ele au evoluat mai ales pe linia asigurării rezistenței, protecției, cele de lemn fiind înlocuite cu unele de metal, înzestrate cu „broaște” din cele mai sofisticate, deși, cum se spune, „Încuietorile sunt pentru oameni cinstiți, nu pentru hoți”…

Dar și ușile interioare ale unor case se remarcă prin calități artistice, cum este aceea aflată pe Strada Italiană 21, recent restaurată, unde în afară de stucaturile tavanelor, se remarcă și cele de deasupra ușilor dintre care unele sunt pictate. Pictura casei a fost executată de meșteri italieni, ca și de Ștefan Luchian.

Copertina

…este „Acoperișul (de sticlă) prins într-o armătură de fier și așezat deasupra intrării principale a unei case în scopul protejării intrării de intemperii”.

Cu primele și cele mai ample copertine au fost înzestrate o serie dintre cele reprezentative palate ale Bucureștilor, dintre care sunt de amintit Palatul Suțu, Palatul Cantacuzino. Rostul lor era de a proteja persoanele care coborau din calești și așteptau să pătrundă în holul clădiri, dar, în același timp, aveau și rosturi de reprezentare adesea cu o reală valoare artistică.

Cu vremea, cu copertine au fost înzestrate și locuințele mai modeste și în acest caz existând preocuparea pentru aspectul lor.

Și construcțiile mai noi sunt înzestrate cu piese care aduc a copertine, dar, de cele mai multe, acestea sunt confecționate din plastic, fără a exista o preocupare reală pentru aspectul lor

Marchiza

…era  un „spațiu acoperit , cu pereți  din sticlă și o armătură de metal, cu numeroase geamuri, așezat la intrarea unei case”.

În orașele Europei ca și în București o răspândire deosebită au căpătat marchizele „Jugendstil-ului”, apărute deci în intervalul de trecere de la secolul XIX la cel următor.

Și în cazul marchizelor, cele mai ample dintre ele „împodobeau” mai ales palatele, dat fiind preocuparea pentru frumusețea și reprezentativitatea lor.

Cu vremea, cu marchize de mai mici dimensiuni au  fost înzestrate și casele mai modeste, piese într-adevăr frumoase de aflându-se  în zonele Cotroceni, Dorobanți, dar și pe alte străzi).

În afară de funcționalitatea lor practică, de protejare, „marchizele” aveau și un rol de reprezentare, prezența lor lăsând să se înțeleagă statutul material și social al proprietarului, dar și un rost estetic. Într-adevăr, ele ofereau un grad de eleganță, chiar cochetărie clădirilor (s-ar putea de aici să se tragă și denumirea lor). Oricum, prezența „marchizelor” contribuia la aspectul de „Mic Paris”  pe care l-au avut Bucureștii într-o anumită perioadă.

În tot cazul, structura de metal avea un rol nu numai funcțional, ci și estetic, după o expresie italiană feroneria fiind pentru o intrare ceea ce reprezintă bijuteriile pentru o femeie! Într-adevăr aceste piese confereau o anumită eleganță, „patină” orașului care s-a păstrat într-o anumită măsură până astăzi.

Repere ale identității arhitecturale

Se pare că prețuirea „ușilor de epocă” câștigă tot mai mult teren. Dovadă, între altele, o serie de site-uri de pe internet chiar ale unor firme de restaurări care recomandă recondiționarea acestora în loc  de înlocuirea lor.

Nu puțini sunt cei care consideră că ușile sunt printre cele mai importante elemente de reper ale identității arhitecturale locale și că s-ar impune „colectarea ușilor vechi din București cu personal calificat”. Este inserat chiar un „Anunț important: curând vom înființa o asociație pentru protejarea ușilor vechi, inventarierea și conservarea ușilor de patrimoniu”.

Asociația  Pro Patrimonio din Brașov a avut inițiativa de restaurare a unor uși și porți din acest oraș, idee la care subscriem și în ceea ce privește Bucureștii, dovadă aceste rânduri…