Cât de eficientă este privatizarea prin bursă dacă Oltchim a ajuns la un pas de lichidare?

Bursa, Fondul Proprietatea și brokerii încearcă de ani de zile să convingă statul că privatizările prin intermediul pieței de capital sunt cea mai bună soluție de eficientizare și transparentizare a companiilor de stat. Paradoxal însă, unele dintre companiile de stat listate pe bursă sunt într-o situație chiar mai proastă decât cele nelistate, un exemplu negativ fiind combinatul chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea (OLT), care a ajuns într-o situație dezastruoasă, iar statul încearcă să-l vândă acum cu orice preț numai să mai salveze ceva.

Nici Transelectrica București (TEL), companie listată în 2006, nu a reușit să devină mai eficientă și mai valoroasă în urma venirii pe bursă, în timp ce Oil Terminal (OIL) a fost prăduită în ultimii ani fără ca faptul că este listată la prima categorie a bursei să împiedice cumva lucrul acesta.

În comparație, Polonia, Cehia și Ungaria și-au transformat companiile de stat în campioni regionali, folosind avantajele pe care le conferă listarea la bursă. Aceste țări au vândut pachete mari de acțiuni în companiile pe care le dețineau, păs­trând doar 25-50% pentru con­trol. Au reușit astfel să atragă banii necesari pentru dezvoltarea lor și să finanțeze extinderea în regiune. În schimb, statul român, care are participații mult mai mari în compani­ile sale listate, nu a reușit să facă nimic. Iar asta se datorează și faptului că guvernanții au nesocotit mereu piața de capital și au închis ochii la abuzuri, iar în companiile pe care le controlează nu a aplicat niciodată principii de guvernare corporativă și nu a urmărit niciodată func­țio­narea eficien­tă, în timp ce pe piața de capital nu a existat mul­tă vreme nicio voce suficient de puternică pentru a-l trage la răspundere. Astfel a fost posibil ca Oltchim, listat la prima categorie a Bursei de Valori București, să acumuleze datorii de peste 700 de milioane de euro și pierderi de circa 300 de milioane de euro în ultimii cinci ani, deși este unul dintre cei mai mari pro­ducători din industria chimică din Europa.

“Nu există o soluție unică pentru eficientizarea companiilor de stat. Nu este suficient doar să listezi o companie sau doar să îi schimbi managementul. La Oltchim, faptul că statul controlează pachetul de 54% din capital a fost unul dintre punctele slabe. O altă problemă au fost transformările prin care a trecut industria românească, compania investind mult în petrochimie deși nu avea rafinărie. De asemenea, o problemă a fost și faptul că multe nume din business și din politic au fost implicate în Oltchim”, a declarat Remus Vulpescu, șeful Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, cel care are pe mână acum programul de privatizări al Guvernului, întrebat de ZF de ce a ajuns Oltchim la un pas de faliment, deși a fost listat la bursă.

Vulpescu a fost invitat la un seminar pe tema derulării ofertelor publice ale statului organizat miercuri, 12 septembrie, de Bursa de Valori București.

Oficialul a continuat: “Oltchim nu mai rezistă mai mult de două sau trei luni dacă nu reușim să îl privatizăm și să repornim combinatul”.

Vizibil deranjat de întrebarea ZF, Victor Cionga, noul director general al Bursei de Valori București, a răspuns virulent: “Dumneavoastră știți când a fost listat Oltchim? Listarea Oltchim este o listare istorică, vremurile s-au schimbat mult de atunci. Compania a avut datorii istorice de aceea a ajuns în situația de acum”, a spus executivul, întrebând ZF ce alte companii privatizate prin bursă în trecut au acum probleme de eficiență.

Un exemplu este compania Oil Terminal, care a deținut mulți ani monopolul pe tranzitul cu produse petroliere prin portul Constanța, listată la bursă în 1998. Statul este acționar cu 59,6% din acțiuni, restul fiind controlat de investitorii de pe bursă. Compania a încheiat anul trecut cu afaceri de 27 de milioane de euro și cu un profit net de circa 100.000 de euro, iar un raport realizat anul trecut de ANAF a scos la lumină cheltuieli nejustificate: mii de euro pe butoni, ace de cravată din aur, genți de damă sau băuturi scumpe, achiziții care au fost realizate cu cardul directorului general Silviu Wagner în contul societății.

Privatizările pe care vrea să le facă statul în anul următor se vor face prin vânzarea unor pachete minoritare de acțiuni, de 10% sau 15% din capital, la Romgaz, Hidroelectrica sau Nuclearelectrica, astfel că statul va continua să dețină controlul companiilor, la fel ca la Oltchim sau ca la Oil Terminal.

Tocmai de aceea este mai mult decât necesar ca Bursa de Valori București, alături de restul instituțiilor de pe piața de capital, să aibă forța să impună standardele de transparență, de eficiență și de guvernanță corporativă specifice oricărei piețe de capital din lume, pentru ca listarea la bursă să ajute într-adevăr la dezvoltarea acestor companii și să nu fie doar un obiectiv bifat de formă, la presiunile FMI.