Cât de mare este riscul ipotecarelor în euro? Comentați aici

Poziția sa este surprinzătoare, având în vedere că până acum bancherii au încercat mereu să convingă că euro este singura soluție pentru creditele pe termen lung, iar BNR a tolerat această abordare.

Principalul argument pentru care creditele în valută au convins, în special când a fost vorba de sume mari și perioade lungi de rambursare, a fost diferențialul de dobândă. Dobânzile mari la lei făceau practic prohibitive finanțările ipotecare în lei, argumentează bancherii, care au găsit însă debușeul alternativ în euro – și la un moment dat chiar în franci elvețieni. Finanțările în valută erau mult mai ușor de obținut de la acționarii străini sau de pe piețele internaționale, la prețuri foarte mici, iar astfel chiar și jucători fără notorietate pe piață și cu rețele teritoriale relativ mici față de băncile vechi s-au putut lansa în lupta pentru cote pe segmentul creditului de retail.
Un credit ipotecar în euro se vinde cu o dobândă efectivă cuprinsă între 6%-7%, în timp ce la lei dobânda efectivă depășește 11% pe an. Ca să fie mai rentabil în lei, cursul leu-euro ar trebui să crească anual cu minimum 5%, ca să anuleze diferențialul de dobândă.

Un alt argument invocat de bancheri pentru vânzarea de credite în valută a fost lipsa resurselor în lei pentru perioade atât de lungi. A fost însă creditarea în valută un salt înainte pe care piața l-a făcut, arzând etapa dezvoltării economisirii interne?
“Vânzarea de credite în euro reprezintă o ardere de etape numai dacă se adoptă euro într-o perspectivă apropiată. Altfel, nu reprezintă decât un produs «exotic»”, a comentat pentru ZF Mișu Negrițoiu. Adop­tarea euro în 2015, conform calendarului asumat de autorități, pare însă tot mai puțin probabilă, chiar guvernatorul BNR Mugur Isărescu vorbind despre necesitatea rediscutării aceste ținte. Negrițoiu a spus marți că ipotecarele în euro bazate pe venituri în lei sunt “produsul toxic” dezvoltat de băncile românești și care reprezintă “o bombă cu efect întârziat”. Totuși, inclusiv ING a promovat de-a lungul timpului și are și acum în ofertă credite ipotecare în euro.

Sub cupola BNR, Negrițoiu a vorbit cu tonul unui bancher central, fapt remarcat și de Lucian Croitoru, consilierul pe probleme de politică monetară a guvernatorului BNR, cel care prezida respectivul panel. Șeful ING și-a motivat opinia prin dificultatea cu care băncile pot să finanțeze acum portofoliile de ipotecare în euro, în condițiile în care acestea erau bazate pe sursele împrumutate din străinătate, mult mai dificil de atras în contextul apărut pe piață după criza financiară din 2008. El a precizat că ponderea mare a creditului în valută – două treimi din totalul creditul privat – ține captivă întreaga țară, în condițiile în care BNR nu poate să ieftinească finanțările în lei, pentru că riscă o depreciere a cursului. Aceasta ar lovi băncile prin deteriorarea calității creditelor în valută.
Croitoru s-a arătat însă mai tolerant față de creditele în valută, considerând că acestea compensează lipsa economisirilor interne, care să susțină investițiile.
“România va crește în continuare cu economii străine. Oricât am crește economisirea internă, nu vom putea reveni la creșterile economice apropiate de potențialul de dinainte de 2008”, a completat atunci Croitoru. Cel puțin până acum, creditele în valută au avut un comportament mai bun în criză decât cele în lei. Ponderea restanțelor, în cazul populației, este dublă la creditele în lei, la aproape 7%, față de valută, cu numai 3,5%. Totuși, ultimele luni au adus o tendință de creștere mai rapidă a restanțelor populației la împrumuturile în euro decât la cele în lei, semn că nu toți clienții au reușit să se adapteze la noile niveluri de curs și să își ajusteze cheltuielile, pentru a putea face față cu plata ratelor la bancă. La sfârșitul lunii august, ratele neplătite la timp la creditele în lei totalizau 2,5 miliarde de lei, în creștere cu 82% față de august anul trecut. La creditele în euro suma este de numai 1,7 miliarde de lei, dar creșterea față de anul trecut este cu 143%.

Ce spun alți bancheri?
“Ipotecarele în euro sunt riscante, dar ce nu este? În cazul României trebuie să luăm în considerare niște factori. Unul este că avem un sistem valutar dualist, euro este folosit nu doar la credite, ci și la jumătate din prețuri. În plus, sunt transferuri mari din străinătate, mulți oameni au salariile în euro, există un anumit hedging natural”, spune Laszlo Diosi, șeful OTP Bank, filiala locală a celui mai mare grup financiar maghiar. El apreciază că riscul este mai mic decât în Ungaria, unde populația a luat masiv ipotecare în franci elvețieni, însă veniturile sunt realizate aproape exclusiv în forinți. De altfel, autoritățile de la Budapesta pregătesc un program pentru protejarea debitorilor cu credite în valută.
Gabriela Nistor, director executiv la Banca Transilvania – singura bancă de top cu capital privat local – spune că a existat o piață și pentru ipotecarele în lei, dar aceasta a fost subminată în mare parte din timp de diferențialul mare de dobândă.
“Fiind bancă dependentă de resursele de pe piața locală, am dat credite preponderent în lei, de toate tipurile, inclusiv ipotecare. Acestea au mers bine în 2006-2007, însă acum diferențele de dobândă sunt prea mari. Atunci am avut niște oferte speciale, cu dobândă introductorie, însă asta a însemnat să suportăm niște costuri”, spune Nistor.
Mișu Negrițoiu explică decizia ING de a oferi ipotecare în euro ca fiind dependentă de piață.
“ING nu este parte din problemă decât la nivelul cotei de piață, de 4%. Piața este o concentrare semnificativă formată din tranzacții reprezentative ale unui număr multiplu de operatori, când vorbim de piață, vorbim de tendințele/nivelul pe care îl imprimă «operatorii semnificativi», un operator cu 4% nu este semnificativ”, apreciază Negrițoiu.

Ipotecarul în lei, atractiv doar dacă euro crește la 5,5 lei

La un credit ipotecar de 50.000 de euro, contractat pe 30 de ani, la o dobândă de 6,3% pe an, rata lunară ar fi de 337 de euro. La un ipotecar în lei, pentru a obține o sumă echivalentă, un client ar trebui să plătească lunar 1.856 de lei. Ratele la creditul în euro ar ajunge să fie echivalentă cu cea la lei doar dacă euro ar urca cu 30% de la nivelul actual, până la 5,5 lei.