Cât valorează cel mai mare combinat chimic al țării și ce mai e de făcut până la privatizare?

Oltchim este probabil com­­pania cea mai greu de privatizat din România, iar anunțul de privatizare publicat joi de Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie (OPSPI), autoritatea din Ministerul Economiei care administrează companiile din portofoliul acestuia, este al treilea din ultimii 15 ani. Pre­cedentele două tentative de priva­ti­za­­re a Oltchim au eșuat deși au existat de-a lungul ultimilor 15 ani compa­nii și fon­duri străine interesate să preia combinatul.

Totuși, interesele mari din jurul Oltchim și greșelile realizate de stat în ad­ministrarea companiei au făcut ca privatizarea să fie amânată de la an la an. După nouă ani de tergiversări (de la precedentul anunț de privatizare), guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu încearcă să accelereze privatizarea celui mai mare combinat chimic al țării, ultima companie reprezentativă pentru industria din România care se mai află în portofoliul statului.

Ultimii cinci ani au fost însă foarte dificili, iar compania a acumulat pierderi de 260 mil. euro și a ajuns la datorii de aproape 590 mil. euro, astfel că nu este clar câți bani mai poate încasa statul din această privatizare sau dacă viito­rul acționar va mai putea salva ceva din Oltchim. Nu există nicio garanție că acest lucru se va întâmpla, având în vedere că negocierile se poartă în spatele ușilor închise, nefiind publice niciun fel de informații privind criteriile pe care trebuie să le îndeplinească “pețitorii” Oltchim și nici care sunt clau­zele pe care viitorul cumpărător va trebui să le îndeplinească după privatizare.

Ce spune anunțul de privatizare a Oltchim?

Potrivit anunțului publicat joi de OPSPI, privatizarea Oltchim se va realiza printr-o metodă combinată: negociere pe bază de oferte preliminare neangajante, urmată de licitație cu ofertă în plic.

În anunț se mai precizează că pe parcursul derulării procesului de privatizare este posibilă modificarea capitalului social al companiei, prin conversia în acțiuni a creanței AVAS, și că potențialii cumpărători au opțiunea să negocieze prin intermediul OPSPI preluarea activelor rafinăriei Arpechim de la OMV Petrom.

În anunț se mai arată că pentru participarea la negocierile preliminare și neangajante și, mai apoi, la licitația cu ofertă în plic este obligatorie cumpărarea Dosarului de prezentare a Oltchim, de unde rezultă că nu există un caiet de sarcini pentru candidați. Documentul de prezentare va putea fi cumpărat de la OPSPI începând cu data de 20 martie, la prețul de 5.456 de lei (cu TVA inclusă).

Singurul criteriu de privatizare e prețul. Care preț?

Acțiunile Oltchim vor fi vândute într-un proces în care singurul criteriu de departajare a ofertelor depuse va fi prețul, iar statul se va baza în negocieri pe evaluări care relevă că valoarea de piață a companiei poate ajunge și la aproape 300 de milioane de euro dacă Oltchim beneficiază și de serviciile rafinăriei Arpechim, principalul furnizor de materii prime, aflată în prezent în proprietatea Petrom. Fără materia primă furnizată de Arpechim, valoarea Oltchim este însă zero, se arată într-un document oficial obținut de Mediafax.

Astfel, statul nu pare să fie interesat cine va prelua combinatul atât timp cât obține cel mai bun preț. Documentul citat relevă că pentru privatizarea Oltchim și-au exprimat interesul companiile TISE (Rusia), Forte (Emiratele Arabe Unite), Rompet Rogas (România) și PCC (Germania), în prezent acționar minoritar la combinatul din Vâlcea. Compania românească Rompet Rogas, deși menționată în documentul oficial al Guvernului ca fiind interesată de Oltchim, nu figurează însă nici la Registrul Comerțului.

Producătorul rus de energie electrică TISE (Tehnologies Investments Services Energy), cu capital majoritar de stat, a fost înființat la Moscova în 2003, având ca acționari companiile Tehno­promexport, Zarubejneft și Zarubejneftegaz, ultima subsidiară a Gazprom.

Principala întrebare vizează însă prețul pe care-l poate obține statul, în condițiile în care valoarea contabilă a Oltchim (valoarea capitalurilor proprii) este negativă, adică datoriile sunt mai mari decât activele companiei, astfel încât în cazul lichidării companiei acționarii ar trebui să vină cu bani de acasă. Desigur, în cazul în care ar exista un plan de afaceri pe termen lung și o strategie privind readucerea companiei pe profit, atunci, valoarea ar putea crește. Acțiunile Oltchim sunt listate pe bursă, unde au înregistrat fluctuații mari în ultimul an, însă acestea au fost determinate mai ales de speculații și de achizițiile agresive ale acționarului minoritar, grupul german PCC, și ale fondului de investiții britanic Carlson Ventures, care au încercat să-și consolideze poziția în vederea viitoarei privatizări.

Compania este evaluată în acest moment pe bursă la 94 mil. euro, iar pachetul de acțiuni deținut de stat (54,8% din capital) valorează 51,5 mil. euro. În ultimul an însă capitalizarea Oltchim a oscilat între 15 mil. euro și 170 mil. euro.

Cu sau fără majorare de capital?

O altă întrebare este legată de majorarea capitalului Oltchim. Statul român a primit recent undă verde de la Comisia Europeană pentru conversia în acțiuni a unor datoriilor Oltchim față de AVAS. Oltchim are o datorie față de AVAS de 508,4 mil. lei (circa 116 mil. euro la cursul actual), la care se adaugă dobânzi totale de 501 mil. lei (114 mil. euro) calculate în perioada 2007-2011. Acestea reprezintă de altfel cea mai mare parte a datoriilor Oltchim, care se ridicau la finalul anului trecut la 2,5 mld. lei.

Nu este clar dacă aceste datorii pot fi integral convertite în acțiuni sau doar parțial. De asemenea, nu este clar dacă statul poate hotărî singur această conversie.

Guvernul intenționează să transforme datoriile combinatului către AVAS în acțiuni de pe poziție de forță față de acționarii minoritari, urmând să decidă că operațiunea nu mai trebuie validată și de AGA, se arată în documentul oficial citat de Mediafax.

În prezent, conform actului constitutiv al Oltchim, compania are nevoie de aprobarea a trei sferuri din acționari pentru o astfel de conversie, iar acționarii minoritari PCC și Carlson Ventures se opun majorării de capital, pentru că operațiunea le-ar dilua puternic participațiile. Dacă statul forțează majorarea fărăs-o mai treacă prin AGA, atunci acționarii minoritari ai Oltchim pot ataca operațiunea în instanță, ceea ce ar putea spulbera șansele de privatizare.

În 2003, statul a convertit în acțiuni o creanță în valoare de 95,28 mil. dolari asupra Oltchim, iar AVAB a ajuns să dețină 95,73% din acțiuni. Acționarii minoritari de la acea vreme, SIF Oltenia și Broadhurst, au atacat operațiunea în instanță, reclamând că nu li s-a oferit șansa să subscrie în majorare, și au câștigat. Majorarea de capital a fost anulată în 2007, iar tot atunci au început problemele financiare mari la Oltchim.

Datoriile companiei au crescut în câțiva ani foarte mult, iar combinatul nu a mai putut accesa finanțări de la bănci. Închiderea rafinăriei Arpechim de către Petrom a fost o altă lovitură puternică pentru Oltchim, care a rămas astfel fărăprinci pala sursă de materie primă.

Privatizare cu sau fără Arpechim?

Oltchim a încercat în ultimii ani să cumpere de la Petrom active de pe platforma Arpechim, pentru a-și asigura aprovizionarea cu materie primă. Combinatul Oltchim a fost legat încă de la început de rafinăria Arpechim din Pitești, prin conducte subterane, cele două fiind gândite ca un tot unitar.

Încă de la primele discuții privind privatizarea Oltchim, din anii ’90, s-a pus problema ca procesul de privatizare să implice și instalații de pe platforma Arpechim.

După privatizarea Petrom, Oltchim a trebuit să se înțeleagă cu austriecii de la OMV în privința achiziției materiei prime. La finalul lui 2008, Petrom a întrerupt livrările de propilenă către Oltchim, din cauza datoriilor acumulate de combinat, forțând compania să se aprovizioneze de pe alte piețe, la costuri mai mari. Asta a determinat reducerea puternică a producției și afacerilor Oltchim, venită și pe fondul crizei economice.

La finalul lui 2009, Oltchim a bătut palma cu Petrom pentru preluarea unor active de pe platforma Arpechim pentru circa 13 mil. euro. În acel moment, conducerea Oltchim anunța că o dată cu repunerea în funcțiune a instalațiilor de pe platforma Arpechim își va crește din nou producția și va reveni pe profit.

Calculele nu s-au potrivit însă cu realitatea. Mai întâi pentru că repararea și modernizarea instalațiilor preluate de la Petrom a durat mai mult decât se estima. Apoi pentru că după ce aceasta a fost finalizată, Petrom a închis cu totul rafinăria Arpechim. Astfel, operarea instalațiilor respective nu a mai fost posibilă.

Conducerea Oltchim a discutat cu Ministerul Economiei o eventuală preluare a rafinăriei Arpechim, însă aceasta nu s-a putut realiza, din cauza situației financiare a combinatului și a faptului că statul nu s-a înțeles cu Petrom asupra prețului.

Așadar, a rămas ca variantă ca viitorul investitor al Oltchim să decidă dacă vrea sau nu să preia și Arpechim. Dintre companiile interesate de Oltchim, rușii de la TISE, controlați de Gazprom, ar fi interesați și de Arpechim. În urmă cu doi ani se vorbea și despre interesul azerilor de la Socar pentru Oltchim și Arpechim.

Pe de altă parte, nemții de la PCC au fost împotriva preluării Arpechim, din cauza costurilor mari de retehnologizare.

Ce se întâmplă cu ceilalți creditori?

Privatizarea ridică întrebări și în privința creditorilor privați ai Oltchim. Anul trecut, Ministerul Economiei a discutat cu principalele bănci creditoare, BCR și Banca Transilvania, despre conversia împrumuturilor acordate Oltchim în acțiuni. Părțile au ajuns la un acord de principiu, dar nu este clar dacă această inițiativă va merge mai departe. Inițial se prevedea ca această operațiune să se deruleze o dată cu conversia creanțelor AVAS.

La ce mai folosește managementul privat?

Oltchim este și una dintre companiile la care ar trebui ca statul să numească în utmătoarele luni management privat, alături de Romarm și Hidroelectrica. Dar, în condițiile în care compania ar fi privatizată în următoarele luni, la ce ar mai ajuta managementul privat, având în vedere că noul acționar ar schimba oricum conducerea.

Oltchim este condusă de peste 20 de ani de Constantin Roibu, care este unul dintre cei mai longevivi manageri din România. Faptul că Roibu a rămas la conducerea Oltchim atâta vreme se datorează tocmai faptului că privatizarea a fost mereu amânată. Roibu a reușit să se mențină în funcție deși restul companiilor de stat și-au schimbat conducerile de fiecare dată când s-a schimbat puterea politică.