Caz complicat rezolvat de Harry Hole/ de Stelian Țurlea

Scriitorul norvegian de romane polițiste Jo Nesbø (care se pronunță „Iu Nesba”) este fără doar și poate autorul cel mai cunoscut din întreaga Scandinavie, după regretatul Stieg Larsson. S-a născut în 1960, a fost reporter sportiv și și-a înființat  formația de pop-rock Di Derre. Dar când a început să publice romane polițiste, succesul a fost aproape instantaneu, cărțile, pentru care a obținut numeroase premii naționale și internaționale, i-au fost traduse în numeroase alte limbi. Inlcusiv în românește, drept care am scris despre Jo Nesbø în această rubrică a ziarului nsotru, la  publicarea unora dintre precedentele titluri ale seriei Harry Hole. Nesbø, ca majoritatea autorilor  de romane polițiste, îndeosebi nordici, are un erou preferat pe care îl regăsim în mai toate romanele sale. Este  vorba de detectivul Harry Hole – o fire independentă, care încalcă deseori regulile și nu prea ascultă de indicațiile șefilor, înclinat spre băutură, care îl duce la pierzanie – în romanul anterior celui despre care vom vorbi se desparte de familie și este pe pucntul să fie dat afară din poliție.

În „Mântuitorul”*) acțiunea se petrece tot la Oslo cu o săptămână înaintea Crăciunului, pe un frig cumplit. Harry Hole și echipa lui sunt chemati să ancheteze o crimă petrecută la un concert de colinde al Armatei Salvării, foarte puternică în Norvegia. Hole are un partener nou, tânărul Halversen, un șef nou, după ce precedentul ieșise la pensie pentru a scăpa de posibile acuzații de complicitate într-un caz de corupție. Cazul care trebuie rezolvat acum este unul și mai complicat decât precedentele. Rămas la Oslo încă o zi, din cauza vremii proaste, asasinul, un croat care și-a câștigat supranumele de „Micul Mântuitor” în timpul războiului cu sârbii, află că a împușcat pe cine nu trebuie, și pornește să-și ducă la capăt misiunea, care ar trebui să fie ultima din activitatea sa de asasin plătit. Dar rămâne izolat, fără niciun contact cu oamenii săi din Croația, fără resurse, rătăcind pe străzi, victimă a unui viol, vânat de poliție. Urmează o cursă cine prinde primul pe cine, care ține cititorul cu sufletul la gură, între polițist, asasin, următoarea sa victimă și multe alte personaje, în care aflăm despre afaceri complicate de corupție, trădări, iubiri nelegiuite, perversiuni, în care mor personaje nevinovate și simpatice și care, ca în aproape orice roman polițist, sfârșește cu deslușirea ițelor și prinderea celui care a comandat asasinatul într-un mod foarte ingenios. Cititorul va avea surprize, pe care nu le dezvăluim.

Mai aflăm că asasinul plătit era atât de greu de prins deoarece suferea de un sindrom numit de specialiști „visage du pantomime”, o superelasticiate a mușchilor feței, adică o capacitate de a-și folosi mușchii feței ca să-și schimbe fizionomia fără să aibă nevoie de machiaj, deghizare sau operație estetică; și, ca atare, putea trece neobservat. Ca și în alte cărți, Nesbø ascunde pe parcursul lecturii exact toate detaliile care ar fi sabotat intriga.

Romanul este credibil, inteligent construit. O încântare.

*) Jo Nesbø – Mântuitorul. Editura RAO. Traducere din limba engleză de Laura Cibotaru, Lingua Connexion