Ce ascunde viața de prințesă/ de Elisabeta Lăsconi

Era prea frumoasă ca să poată crede cineva că inteligența este pe măsura frumuseții, prea șlefuită prin educație ca să mai aibă cineva bănuiala că ar poseda talent literar, prea captivată de cercurile și culisele politicii înalte ca să apară vreo suspiciune măcar că-și poate consuma zile și nopți cu truda scrisului. Iar atâtea privilegii și daruri i-au hărăzit un destin excepțional.

Martha Bibescu rămâne și azi o apariție unică în cultura europenă, încă prea puțin cunoscută și prețuită la noi, deși a făcut servicii imense lumii din care a plecat, din care și-a hrănit inspirația. Din 1990 încoace au venit spre noi câteva dintre cărțile ei, dar fără un program coerent și consecvent de publicare, mai curând ca niște fulgurații ce nedumereau și cucereau deopotrivă.

Sper să fie de bun augur traducerea unui roman pe cât e încântător, pe atât de trist – Catherine-Paris, pe care ești mereu tentat să-l interpretezi într-o cheie autobiografică. Se poate citi în multe feluri o asemenea carte. Mai întâi ca o poveste cu prinți și prințese, cu istorii complicate și arborescente ale familiilor princiare din Europa, care alcătuiesc o lume paralelă, uluitoare cu ritualurile și castelele ei, cu mentalitatea ce decurg dintr-un mod de viață consacrat de secole.

Moravurile princiare pot provoca mirare, căci soț și soață trăiesc departe unul de celălalt, bărbații preocupați de vânătoare – și vânau sălbăticiuni din codrii sau pe frumoasele orașului, femeile grijulii să le asigure moștenitori și să-și educe fetele,  să le pregătească ieșirea în lume, cu baluri somptuoase și memorabile, cu prezentarea la marile curți ale Europei – Viena, Berlin, Sankt Petersburg.

Catherine-Paris parcurge un asemenea traseu – la Zamosc, un fel de Versailles polonez al familiei soțului ei, se adună cele mai bune puști din Europa, vin rudele din ramura rusească și prietenii din Spania, iar apoi ajunge la Viena, ca să fie prezentată împăratului, la Berlin, ca să fie prezentată altei curți împărătești, în Rusia, ca să fie prezentată țarului. I se impune treptat concluzia că dacă ar începe un război, el ar fi între rudele de sânge, date fiind legăturile între capetele încoronate.   

Catherine-Paris este și romanul unei legături profunde cu orașul cosmopolit al Europei, instaurată întâi de bunica și apoi de mama ei. Totodată, este povestea unei educații pariziene, ce absoarbe cultura Franței, cu arome ale unei lumi de altădată, cu lecturi serioase din clasicii francezi, cu însușirea istoriei franceze,  ceea ce ulterior explică și dorința prințesei de a reveni la Paris ca la adevărata ei casă.   

Istoricii vor găsi o mină de aur în roman. Nu doar pentru că eroina ei pătrunde în cercurile și culisele politicii europene, ci mai ales prin informațiile oferite despre câteva personalități care au făurit istoria, prin detaliile unor tratative sau dramele marilor familii regale. Catherine-Paris a crescut între oameni vârstnici, așa că ea comunică în mod firesc cu bătrânii diplomați care trag sforile politice, făcând manevre pentru a cuceri ținuturi fără vreun foc de armă, dar prinși apoi în vârtejul războiului pan-pan, cum sunt numite ironic tendințele panslave sau pangermanice.

Nu în ultimul rând, romanul narează două povești de iubire. Prima este a iubirii-capriciu a lui Adam, prințul polonez cucerit de inocența fermecătoare a unei fete, cum nu mai văzuse între cochetele Parisului, iubire ce duce la o căsătorie pentru care niciunul nu este pregătit, căci bărbatul are psihologie de cuceritor care se plictisește de îndată ce a cucerit o femeie, iar tânăra nu are habar de strategiile seducției și nici de tehnicile manipulării abile.

A doua iubire înseamnă transformarea tinerei încă neștiutoare în femeie, datorită unui bărbat căzut din cer – unul dintre primii îndrăzneți porniți să cucerească cerul prin zborul cu avionul. Fundalul iubirii aduce iarăși „la belle epoque”, adică anii dinaintea Primului Război Mondial. Iar în cursul războiului, Catherine află cât de complicată este apartenența  la o țară, cum se schimbă granițele țărilor și harta Europei. Cititorul va trece așadar cu eroina cărții din aventură-n aventură, tot mai aproape de sufletul ei, ajungând s-o înțeleagă și s-o iubească.

Martha Bibescu, Catherine-Paris, traducere din limba franceză și note de Magda Răduță, Editura Polirom, 2013, 224 pag.