Ce butoane mai apasa BNR impotriva inflatiei

Dupa o luna si jumatate de la majorarea ratei dobanzii de interventie de la 7,5% la 8,5%, Consiliul de Administratie al BNR se reuneste astazi pentru a discuta primele efecte ale masurii, precum si argumentele care ar sustine un nou pas spre cresterea restrictivitatii politicii monetare. Deciziile urmeaza a fi prezentate de guvernatorul Mugur Isarescu dupa incheierea sedintei, fiind prima data cand face un asemenea exercitiu de transparenta.

Asteptarile analistilor sunt impartite, ca si paleta de argumente pro si contra unei noi majorari a dobanzii de politica monetara.

Intervalul scurs fiind relativ scurt, deciziile ar putea fi discutate intr-o perspectiva pe termen mai lung, care sa imbrace atat inflatia surprinzator de scazuta din februarie (0,2%), cat si majorarea pretului gazelor naturale cu 3,8% la 1 aprilie, cu efecte de scumpiri in lant in economie.

De altfel, urmatoarea sedinta de politica monetara este programata de-abia pe 11 mai, cand va fi discutat si Raportul asupra inflatiei pe primul trimestru al acestui an.

Principalul obiectiv al BNR ramane controlarea cererii, iar singura cale prin care o poate face este restrictionarea creditului, atat prin masuri administrative, precum majorarea rezervelor minime obligatorii la sursele atrase in valuta, cat si prin majorarea dobanzii.

Executand in mod constant dobanda de 8,5% stabilita pe 8 februarie, BNR a reusit sa ridice semnificativ nivelul dobanzilor de pe piata monetara interbancara. In consecinta, a crescut costul creditelor care au drept referinta rate de dobanda interbancara si in acelasi timp multe banci s-au simtit incurajate sa majoreze dobanzile acordate la depozitele in lei, in conditiile in care economisirea a cazut la un minim istoric. Cu toate acestea, piata bancara a continuat sa inregistreze oferte de scadere a dobanzilor la creditele noi, atat in lei cat si in euro.

Prin comportamentul din ultima perioada, BNR si-a afisat hotararea de a ataca mai agresiv inflatia, avand in vedere nu numai majorarea cu un punct a dobanzii de politica monetara – spre surpriza multor analisti, dar si atragerea de lichiditati de pe piata la acelasi nivel de dobanda.

Operatiunile de sterilizare au intrat intr-un calendar transparent, asa cum solicitasera bancherii comerciali de mai multa vreme, iar banca centrala a strans din nou din dinti, ocupandu-se practic de managementul lichiditatilor bancilor prin absorbtia de multe ori integrala a sumelor disponibile.

In acelasi timp, costul sterilizarii a inceput sa usture, in conditiile in care stocul de lichiditati de la BNR a urcat repede la circa 7 miliarde de euro. De altfel, inca din ianuarie banca centrala inregistrase o pierdere de 3,1 mld. lei noi (861 mil. euro), respectiv cat pierderea pe tot anul 2005, conform bilantului monetar pe ianuarie.

Din acest punct de vedere, este de asteptat ca BNR sa incerce sa induca si fluctuatii la nivelul dobanzii de interventie, inclusiv in scenariul unei noi majorari a acesteia, pentru a tempera cresterea costului sterilizarii. Numai ca recuperarea intarzierii in reducerea inflatiei nu poate fi ieftina. Cat priveste sprijinul Ministerului Finantelor, acesta a respins din nou solicitarea FMI de a echilibra bugetul pe 2006 printr-o inasprire a politicii fiscale.

La sfarsitul lunii februarie, rata anualizata a inflatiei era de 8,5%, adica exact la nivelul dobanzii de politica monetara. Pe piata depozitelor bancare, multe banci continua sa practice dobanzi real negative, ceea ce incurajeaza consumul si nu economisirea.

Inflatia scazuta din februarie nu poate fi un argument pentru relaxarea atitudinii BNR in conditiile in care transmiterea deciziilor de politica monetara ia timp, iar in iulie urmeaza un nou val de crestere a accizelor – cu peste 70% la energie electrica, 14% la benzina, 18% la alcool si 25% la tigari.

De asemenea, contracararea efectului negativ al ratarii tintei de inflatie pe 2005 asupra increderii publicului in politica BNR ar cere noi reactii ferme si rapide de temperare a cererii de credite in paralel cu stimularea economisirii, mai ales ca si tinta pe 2006 este privita cu mult scepticism. Pe de alta parte, se mentine riscul atragerii de capitaluri speculative. Acestea pot determina aprecieri mari si nesustenabile in timp ale leului, cu posibilitatea unor corectii ulterioare dureroase, insa riscul in cauza ar putea fi atenuat pe masura confirmarii asteptarilor de crestere a dobanzilor la euro si la dolar, precum si prin continuarea majorarii rezervelor minime obligatorii la valuta. razvan.voican@zf.ro