Ce făcea Andreea Esca/ de Stelian Țurlea

Abundența de titluri care de care mai atrăgătoare, deșucheate, nostime sau care te pun pur și simplu pe gânduri de la recent încheiatul Târg de carte Bookfest mă îndeamnă să inițiez, pentru cel puțin câteva săptămâni, această nouă rubrică în Ziarul de duminică. Despre cărți-surpriză, greu de încadrat în vreun gen.

Andreea Esca – Ce-am făcut când am tăcut, Editura Humanitas

În mod cert, este un om știut de toată lumea, despre care este imposibil să nu fi auzit cineva, de aproape două decenii zi de zi la pupitrul știrilor celui mai popular post de televiziune, Protv, cu micile pauze, inerente odihnei, în weekenduri. O femeie frumoasă, de un optimism exuberant, sigură pe ce spune și ce face, care stârnește încă, după atâția ani, entuziasmul fanilor înainte de toate pentru că, printr-o alchimie numai de ea știută, este credibilă în tot ce întreprinde.

Născută în 1972, la București, absolventă a liceului Gheorghe Lazăr din Capitală și licențiată în jurnalism, este gazda Știrilor ProTV de la ora 19.00, din anul 1995, și directorul editorial al revistei The ONE, din anul 2006. Parcursul ei profesional începe în ianuarie 1992, când se angajează la SOTI (Societatea pentru o Televiziune Independentă), unde este reporter, realizator și prezentator de știri. În 1994 câștigă o bursă Soros și urmează la televiziunea CNN, în Atlanta, SUA, programul de pregătire profesională CNN International Professional Program, devenind colaborator al televiziunii amintite. Din 2001 este ambasadorul Fundației Renașterea, care are ca scop prevenirea și combaterea cancerului mamar. Deținătoare a numeroase premii de recunoaștere profesională și socială, Andreea Esca și-a publicat prima carte, Bună seara, România, bună seara, București, în anul 2002.

Dacă cineva s-a întrebat vreodată ce face Andreea Esca atunci când nu prezintă știrile și mai ales cum a ajuns unde este și ce fel de om este, această carte, binevenită, e un răspuns.

„Andreea Esca este știrea României – susține Cristian Tudor Popescu. Sunt generații care au crescut cu ea în minte, pe ecranul ProTV. Însă o jurnalistă de știri profesionistă nu le vorbește oamenilor cu chiar cuvintele ei. Oricât ar fi de atașantă, trebuie să rămână și impersonală, să nu lase să se vadă prea mult dincolo de chip și voce. În cartea aceasta, Andreea Esca simte nevoia să ne spună cuvintele ei. Să ne transmită știri despre ea și despre oameni, altfel decât la televizor. Andreea pășește dincoace de ecran, printre noi.“

„Când un om cu un contur public pronunțat își schimbă registrul de comunicare, lumea devine atentă și curioasă – e de părere Radu Paraschivescu. Andreea Esca își asumă riscurile și, plecând de la microfonul știrilor, se instalează în fața computerului. Rezultatul e un autoportret din cuvinte. Știm, e-adevărat, că autoportretul clasic presupune de obicei o strategie a avuabilului. Artistul își alege o postură convingătoare, iar noi, privitorii, îl vedem în primul rând cu ochii lui. Ce-am făcut când am tăcut e un portret atipic, și asta nu doar fiindcă frazele țin loc de culori. E atipic și fiindcă Andreea Esca nu-și falsifică amintirile și viața. E sinceră, cordială, sensibilă. Preferă să fie autentică în loc să-și dea cu fard pe viață. Își păstrează anumite candori și nu se sustrage nostalgiilor. Scrie neîmpovărată de propriul brand, ci înveselită de gândul că le poate spune și altora povești despre copilărie, adolescență și prima iubire.“

„Îmi plac poveștile adunate sub același «acoperiș»… ca să le citesc pe nerăsuflate – spune autoarea. Așa că am ales pentru această carte mult din ceea ce am scris în revista The ONE, dar și alte întâmplări despre care n-am avut vreme să vă povestesc. Și eu am descoperit, de exemplu, ce scria Tudor Chirilă pe blogul său cumpărându-i cartea în care adunase toate postările, pentru că nu am răbdare să urmăresc constant un blog, dar citesc cărți. Așa că m-am gândit că vreau să le spun poveștile mele și celor care nu citesc revista număr de număr sau acelora care nu sunt pasionați de reviste glossy.”

O carte din care reiese că Andreea Esca e un om ca noi toți, doar mai ferm în convingeri, în acțiuni, în planuri, inevitabil și în progres. Într-un lung dialog (vreo cincizeci de pagini!) cu Radu Paraschivescu, inclus în această carte, spune că „dacă nu știi de unde ai plecat, nu știi nici încotro te îndrepți”. Dovedește că știe.