Ce implică dezmembrarea zonei euro

I-ar fi mai bine Irlandei fără euro? Economia Greciei ar reveni pe linia de plutire cu o nouă drahmă? S-a discutat mult despre posibilitatea ca economiile cu probleme din zona euro să părăsească uniunea monetară, însă modul în care o țară ar putea face acest lucru a fost mai puțin explorat. Astfel, pe măsură ce se developează scenariile posibile, devine tot mai clar că dificultățile dezmembrării zonei euro sunt tot mai prezente, scrie BBC News.

Fuga capitalurilor

Dacă o țară din zona euro intenționează să introducă o nouă monedă, atunci va fi nevoită să convertească economiile realizate în moneda unică europeană la un curs de schimb fix, începând cu o anumită dată calendaristică. Dar firmele și oamenii nu vor aștepta pasivi ca acea dată să vină.

Principalul motiv pentru care o țară ar vrea să renunțe la euro ar fi intenția acesteia de a-și crește competitivitatea exporturilor prin deprecierea cursului de schimb al noii monede.

În consecință, investitorii și cei care economisesc vor decide să își păstreze fondurile în euro sau în alte monede sigure cum ar fi dolarul.

Marea problemă este ca odată cu lansarea veștii că abandonarea euro este posibilă, sectorul bancar va intra în colaps după ce investitorii vor retrage cantități masive de bani.

Cu siguranță, guvernul ar încerca să limiteze aceste transferuri, însă mecanismele de control nu sunt tocmai eficiente în economia mondială actuală.

Natural, apare întrebarea dacă o pregătire în secret și o lansare surpinzătoare poate fi un scenariu viabil.

Un asemenea plan ar putea funcționa exclusiv într-un stat totalitar, unde deciziile nu se supun dezbaterilor publice și nu trec prin filtrul comiisilor parlamentare.

Măsură riscantă

Economia unei țări europene care părăsește uniunea monetară ar întâmpina mari dificultăți din cauza datoriilor publice în euro. Guvernul va continua să plătească aceste datorii în moneda euro în timp ce veniturile din taxe și impozite vor fi în noua monedă.

O alternativă poate fi convertirea datoriilor publice în noua monedă, însă o astfel de mișcare ar echivala cu falimentul național.

Investitorii își vor pierde încrederea și vor cere dobânzi punitive pentru a continua să achiziționeze titlurile de stat ale guvernului în cauză.

Principalul argument pe care optimiștii îl aduc este că alte conversii monetare au avut succes în trecut. Introducerea euro sau conversia mărcilor din Germania de Est în mărci germane sunt exemplele care ar putea valida dezmembrarea uniunii monetare.

Marea difrență este că în aceste situații monedele considerate mai volatile erau transformate în monede pe care investitorii le percepeau ca sigure.

Un astfel de argument sugerează că transformarea unei monede mai slabe într-una puternică ar putea fi viabilă. În acest caz o țară precum Germania ar putea părăsi, în mod teoretic, zona euro. Dar uniunea monetară din Europa a fost construită pentru a fi “incasabilă”, și oricare ar fi atracțiile teoretice pentru a dezmembra zona euro, dificultățile practice ale unui astfel de plan nu pot fi ignorate.

Belgia, apariție surpriză pe lista țărilor cu probleme

Traderii au împins în sus costul asigurării datoriilor Belgiei împotriva default-ului până la niveluri record din cauza sistemului politic cu probleme. Belgia s-a alăturat astfel Portugaliei, Spaniei și Italiei pe lista țărilor care s-ar putea îndrepta către o criză financiară, scrie The Guardian.

În barurile din Anvers și cafenelele din Bruges, lumea vorbește mai puțin despre Crăciun, ci despre costul în creștere de finanțare a datoriei naționale a țării, care a atins 100% din Produsul Intern Brut.

Asemenea Irlandei, care se luptă să stăvilească criticile lansate la adresa pachetului de măsuri de austeritate anunțat, există semnale că investitorii internaționali în obligațiuni încep să privească Belgia ca trăind pe bani împrumutați și timp împrumutat.

Înrăutățind situația, țara are un sistem politic cu probleme și nu are un guvern din luna aprilie. Traderii de pe piețele monetare internaționale au dus costul asigurării datoriilor Belgiei până la niveluri record. Dobânzile cerute de investitori pentru a cumpăra titluri belgiene nu se situează încă la nivelul celor percepute pentru titlurile spaniole, însă analiștii spun că diferența se diminuează rapid.

“Belgia este nevoită să plătească o primă de risc politic pentru că încă nu dispune de un guvern care să ia decizii cu privire la modalitățile de reducere a cheltuielilor și datoriilor, decizii dorite de către piețe”, a declarat un analist.

În timp ce restul continentului s-a luptat să găsească răspunsuri pentru întrebarea ce trebuie redus și în ce moment ca parte a eforturilor de menținere sub control a cheltuielilor guvernamentale, cele zece milioane de belgieni au fost prinși într-un conflict de trei ani între flamanzi și valoni cu privire la guvernarea unui district aflat la periferia Bruxellesului.

În aprilie, guvernul condus de primul-ministru Yves Leterme s-a prăbușit în momentul în care nu a putut soluționa ceea ce devenise o criză constituțională având în centru arondismentul electoral Bruxelles-Hal-Vilvorde. Alegerile din iunie au divizat țara. Majoritatea flamanzilor vor o doză de austeritate în stil britanic, dar socialiștii refuză orice fel de reduceri de cheltuieli.

În atmosfera tensionată creată pe piețele financiare, orice țară fără un plan coerent poate fi privită drept iresponsabilă sau cu ceva de ascuns. Pe scurt, următoarea Irlanda.

Un purtător de cuvânt al guvernului a negat faptul că Belgia ar întâmpina probleme, spunând că datoriile țării au un caracter foarte diferit de cel al datoriilor britanice.

“Guvernul țării noastre nu este nevoit să-și refinanțeze datoriile în aceeași manieră ca Marea Britanie, care s-a împrumutat mai mult la nivel internațional”, a declarat acesta.

El a admis că situația politică nu este soluționată, arătând însă că Belgia este stabilă. “Este un fapt nefericit că trebuie să așteptăm să constituim un nou guvern, însă acesta este un proces democratic și situația se va rezolva în timp.”