Ce lasă în urmă Ioan Botiș și cine ar putea prelua Ministerul Muncii

La conducerea ministerului ar putea veni Raluca Turcan, vice­pre­ședinte PD-L, Claudia Bo­ghi­cevici, vicepreședinte în Comisia de muncă din Camera Deputaților, Marian Sârbu, președinte UNPR sau Gheorghe Barbu, secretar general al Camerei Deputaților, ultimii doi deținând anterior funcția de ministru al muncii.
Cu un mandat de mai puțin de opt luni, ministrul Ioan-Nelu Botiș a avut una dintre cele mai grele misiuni la conducerea Ministerului Muncii. Codul muncii este de departe cel mai mare proiect legislativ la care acesta a contribuit și pe care pre­ședintele Traian Băsescu l-a promulgat.

“Ministrul Botiș a fost trimis ca să țină piept sindicatelor, în urma măsurilor de austeritate apli­cate și în urma vizitelor oficialilor de la FMI: a fost un fel de fundaș la un joc de rugby. Și și-a în­deplinit misiunea, pentru că în man­datul său a fost pro­mulgat noul Cod al muncii, care în opinia mea este un amestec de populsim și conservatorism care nu va duce la nimic bun, pentru că în continuare forța de muncă este suprataxată în România”, a spus Stelian Tănase, analist politic și profesor la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității din Bu­cu­rești.

Dacă în primele luni de mandat Botiș s-a remarcat mai mult printr-un ano­nimat autoimpus, la finele anului trecut Botiș a fost cel care a semnat ordonanța de modificare a modalității de calcul pentru indemnizațiile de creștere a copilului. De asemenea, în aceeași perioadă, el a fost responsabil și de noua lege a salarizării, care nu a readus salariile bugetarilor la valoarea de dinaintea scăderii cu 25% (în iulie 2010), ci le-a crescut cu numai 15%. De departe însă, de numele lui Botiș se leagă asumarea pe noul proiect de modificare a Codului muncii, una din cele mai controversate legi din ultimii ani și care va intra in vigoare începând cu luna viitoare. Pe durata mandatului său au fost foarte multe proteste ale sindicaliștilor.

Ministrul Botiș a plătit pentru că, odată numit ministru, nu și-a aranjat situațiile personale, incompatibile cu funcția deținută. Pe de altă parte, demisia sa ( el susține că e o demisie de onoare) a venit într-un context în care autoritățile nu au ajuns încă la concluzia că era implicat într-un conflict de interese, iar foarte puțini dintre miniștrii implicați în astfel de situații au plătit cu demisia greșeli de natură similară. Scandalul a izbucnit luni-seară după ce ministrul a recunoscut într-o emisiune televizată că soția sa lucrează în cadrul unui ONG din Bistrița care funcționează în casa lui și care dezvoltă un program declarat eligibil pentru finanțare (500.000 de euro) prin POSDRU – program aflat în gestiunea Ministerului Muncii pe care îl conduce. El este investigat de Agenția Națională de Integritate și de Departamentul de Luptă Antifraudă.

“Și-a calculat demisia corect din punct de vedere politic, pentru că dacă mai tergiversa două săptă­mâni, ar fi fost knock-out. Botiș a fost un fel de hoț mai puțin pri­ceput, pentru că afacerile cu banii publici au devenit un fel de obicei pentru cei care ajung în funcții înalte, însă alții știu să se ascundă mai bine în hârtii. Dacă nu era presiunea presei, Botiș nu mai ajungea în această situație”, a adăugat Tănase, care crede că noul ministru al muncii va proveni fie de la o filială județeană a PD-L, fie din partea UNPR (prin persoana lui Marian Sârbu, care a mai deținut anterior mandatul de ministru al muncii).

Cazul lui Botiș readuce în atenție scandalul provocat de Hildegard Puwak, cea care a trebuit să demisioneze din funcția de ministru al inte­grării europene în 2003 (pe vremea guvernului Năs­tase), în urma unei investigații realizate de jurnaliști. Iosif Mihai Puwak, soțul său, a fost condamnat în 2009 la doi ani și jumătate de închisoare cu suspendare pentru deturnare de fonduri europene. Decizia a venit după ce, în 2003, PNA (devenit DNA) anunța că s-a sesizat din oficiu, ca urmare a informațiilor din mass-media în legătură cu modul în care a fost dobândită și folosită suma de 150.000 de euro, în cadrul programului “Leonardo da Vinci”, de mai multe firme ale soțului fostului ministru al integrării europene, Hildegard Puwak.

Și fiul fostului ministru a fost condamnat la închisoare pentru trei ani, cu suspendare. Ei au accesat fonduri europene în vreme ce Hildegard Puwak era ministru, susținând că trimit români la specializare în Germania. Firma care urma să facă aceste specializări aparținea unor prieteni de familie și, deși au luat banii, nu au trimis oameni la spe­cializări.



Ioan-Nelu Botiș

3 septembrie 2010 – 20 aprilie 2011: ministru al muncii
2008 – septembrie 2010: Ales deputat în circumscripția electorală nr.6 Bistrița- Năsăud, colegiul uninominal nr.1, formațiunea Partidul Democrat – Liberal
Face parte din Grupul parlamentar al Partidului Democrat-Liberal
Vicepreședinte la Comisia pentru muncă și protecție socială
Secretar – Grupul parlamentar de prietenie cu Africa de Sud
1991 – 1992: inginer, Combinatul de Utilaj Greu, Cluj-Napoca
1992 – 2000: SC Ateliere Botiș S.R.L.
2001 – 2004: viceprimar Bistrița
2004 – 2008: director executiv AJOFM B-N
2007: studii postuniversitare, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca
2007: doctorand, inginerie industrială
2006: masterat în studii europene, Universitatea Babeș-Bolyai
1991: diploma de inginer, Politehnica Cluj-Napoca


Cine a mai demisionat în urma acuzațiilor de corupție

• Un singur ministru din Guvernul Boc (în diferitele sale compoziții) a mai demisionat în urma unor scandaluri de corupție. Este vorba despre ministrul tineretului și sportului Monica Iacob Ritzy care a demisionat în 2009 după e a fost acuzată de procurori de abuz și uz de fals. Ministerul său a a cheltuit nejustificat aproape 800.000 de euro pentru organizarea zilei de 2 Mai 2009.

• În mandatul guvernului liberal (2005-2008) mai mulți miniștri implicați în scandaluri de corupție au demisionat în urma acestora.

• Decebal-Traian Remeș, ministrul agriculturii, a demisionat în 2007 după ce a fost acuzat alături de un alt fost ministru (Avram Mureșan) de luare de mită pentru favorizarea unei firme la licitație.

• Ministrul justiției Tudor Chiuariu a demisionat tot în 2007 după ce procurorii au cerut mandat președintelui Traian Băsescu pentru cercetarea sa în dosarul Poșta. Alături de un alt fost ministru, Zsolt Nagy (ministru al comunicațiilor, revocat din funcție de Traian Băsescu), Chiuariu a fost trims în 2009 în judecată în “dosarul Poșta” o afacere în care statul ar fi fost păgubit cu opt mil. euro în urma unei asocieri între Poșta Română și o firmă privată pentru un teren din Calea Victoriei.

• Alți doi miniștri, Codruț Șereș, (ministrul economiei) și Iulius Vinkler (ministrul comunicațiilor) au fost acuzați de procurori de corupție în cazul unor privatizări din energie. Șereș a demisionat odată cu ieșirea PC de la guvernare în 2006. Iulian Anghel

Potențiali candidați


Raluca Turcan
35 de ani
vicepreședinte al PD-L

2004 – prezent: deputat în Parlamentul României
2001 – 2006: cadru didactic asociat, Universitatea Transilvania Brașov, Universitatea Româno-Germană Sibiu
1999 – 2000: consultant Relații Publice, Tofan Grup
2006: Universitatea Transilvania Brașov, doctorand Marketing Politic
2006: SNSPA București – master în Comunicare și Relații Publice
1999: ASE București, Facultatea de Relații Economice Internaționale, diplomă în economie
1996 – 1999: Institutul Puskin, Moscova, Rusia, diplomă în rusă comercială


Claudia Boghicevici
35 de ani
vicepreședinte în Comisia de muncă din Camera Deputaților (PD-L)

Septembrie 2010 – prezent: vicepreședinte al Comisiei de muncă și protecție socială din Camera Deputaților
2007-2009: lector universitar, Universitatea de Vest “Vasile Goldiș” Arad, specializarea asistență socială
1995 – 2008: diverse funcții în Direcția Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului Arad
2007- prezent: Universitatea de Vest “Vasile Goldiș” Arad, Facultatea de Științe Umaniste, Politice și Administrative – “Cunoștințe despre administrația publică și științe politice”
2004-2008: Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Științe Economice – doctorand în “Finanțarea externă a serviciilor publice specializate pe protecția copilului”


Marian Sârbu
53 de ani
vicepreședinte al Camerei Deputaților (UNPR)

Decembrie 2008 – octombrie 2009: ministrul muncii
2004-2008: deputat, președinte al Comisiei de validare, vicepreședinte al Comisiei pentru muncă și protecție socială
2003-2004: deputat, ministru delegat pentru relația cu partenerii sociali
2000-2003: deputat, ministrul muncii și protecției sociale
1996-2000: deputat, vicepreședinte comisia pentru muncă și protecție socială
1994-1996: secretar de stat ministerul muncii și protecției sociale
1992-1994: vicepreședinte al CNSLR Frăția
1990-1994: președinte al Federației Sindicatelor Libere din Industria Lemnului
2006: Doctor în management
Are studii militare


Nicolae Ivășchescu
43 de ani
ministru interimar în Ministerul Muncii

Mai 2010 – prezent: secretar de stat, Ministerul Muncii
2009 – mai 2010: director general, Image Construct
2001-2009: director general, Real Leasing IFN
1992-2001: director general, Ivy Company
2008: doctorat în științe militare, Universitatea Națională de Apărare “Carol I”
2008: masterat, securitate și apărare națională, Universitatea Națională de Apărare “Carol I”
2005: Colegiul Superior de Siguranță Națională din cadrul Academiei Naționale de Informații, specializare în siguranță națională
2004: Universitatea Națională de Apărare, specializare conducere strategică în domeniul securității naționale
2001: Facultatea de inginerie și management agroturistic, Universitatea Bioterra