Ce se ascunde de fapt in spatele pretului record al petrolului

Pretul barilului de petrol a urcat de la 50 la 100 de dolari in numai cateva luni. Dar aceasta crestere nu poate fi atribuita nici indicatorilor economici fundamentali, care au inregistrat in toata aceasta perioada o variatie nesemnificativa, nici estimarilor privind recesiunea economiei americane, care ar fi trebuit sa functioneze in sens invers, reducand pretul titeiului. Asadar, care sunt factorii ce au condus la actuala scumpire a petrolului?
Cushing, un orasel de numai opt mii de locuitori situat in statul american Oklahoma, pare un loc desprins direct din western-urile americane.
Principalele sale puncte de atractie sunt reprezentate de o statie de cale ferata dezafectata si de un cinematograf vechi, unde pretul de intrare nu depaseste 1,5 dolari, scrie cotidianul german Der Spiegel.
Robelt Felt – unul dintre locuitorii vechi si cel care poate fi considerat drept ghidul turistic al orasului – le prezinta insa vizitatorilor vechea pompa de petrol construita chiar in centrul localitatii drept cel mai important obiectiv. Turul orasului este insotit de istoria potrivit careia, in 1912, in apropiere a fost descoperit un imens camp petrolifer, ceea ce a condus la doua decenii de prosperitate revarsata asupra orasului.
In acel moment, productia anuala de petrol se ridica la peste 50 de milioane de barili, Felts spunand ca “rafinariile abia puteau sa tina pasul cu ritmul de extractie”. Si pentru a rezolva aceasta problema, magnatii petrolului de atunci au hotarat cresterea capacitatii de stocare a rezervoarelor petroliere aflate la marginea orasului.
Nu sunt foarte multe de spus despre micul oras din Oklahoma, dar cu toate acestea, raportul privind situatia din Cushing face sa se miste pietele globale, in fiecare dimineata de miercuri, la 10:30. Adica, in momentul in care guvernul Statelor Unite publica statisticile indicand nivelul rezervelor de petrol ale tarii.
Aflat la intersectia dintre principalele oleoducte americane, Cushing detine cele mai mari facilitati de depozitare a petrolului din Statele Unite. De fapt, petrolul tranzactionat pe Bursa din New York isi schimba efectiv proprietarii aici, in Cushing. Daca rezervoarele sunt pline, preturile coboara. Dar daca nivelul petrolului din rezervoare coboara, preturile isi continua marsul in sus. Aceasta este o regula de fier pentru traderi: nivelul rezervelor si cererea controleaza piata.
Insa, in ultima vreme regula a fost oarecum schimbata. In numai un an pretul petrolului s-a dublat si nimic nu mai pare imposibil acum.
Unii analisti estimeaza chiar o apreciere a barilului de petrol pana la 120-150 de dolari, situatie in care efectele asupra economiei mondiale ar fi dezastruoase.
Cresteri similare ale pretului petrolului au avut loc de numai patru ori in ultimele decenii: in 1973, cand OPEC a impus pentru prima data un embargo; in 1971, ca urmare a revolutiei iraniene; un an mai tarziu, dupa invadarea Iranului de catre Irak, si in 1990, in momentul in care Irakul a invadat Kuweitul.
In aceste situatii cauzele care au condus la aprecierea pretului petrolului sunt insa foarte clare. Nu acelasi lucru se intampla acum, ceea ce legitimeaza persistenta intrebarii: De ce creste din nou barilul de petrol?
Exista totusi o serie de raspunsuri. Unele voci pun accentul pe criza din Orientul Mijlociu si pe consumul din ce in ce mai mare al Chinei. Altele considera ca principala responsabilitate o poarta tarile producatoare, care – in mod intentionat – tin “robinetele” deschise doar pe jumatate.
Dar niciuna dintre aceste ipoteze nu este suficient de convingatoare. In primul rand, “nivelul rezervelor si cererea nu pot explica foarte bine actuala crestere a pretului titeiului”, considera Fadel Gheit, analist la Oppenheimer&Co.
La fel ca majoritatea celor din breasla sa, Gheit crede ca investitorii financiari sunt cei care impulsioneaza cresterea pretului. El isi aminteste de criza dot.com si spune ca in acest moment, la fel ca si atunci, avem de-a face cu “speculatii excesive”.
La o concluzie similara a ajuns si OPEC, care estima anterior ca incepand cu luna februarie piata mondiala se va confrunta cu un surplus, care ar fi urmat sa reduca pretul petrolului. In schimb, traderii au fortat cu mult bariera de 100 de dolari pe baril.
Actuala situatie este perceputa foarte bine doar de magnatii din segmentul petrolier, care par sa nu fie deloc impresionati de o eventuala recesiune a economiei americane.
De exemplu, Exxon Mobile a anuntat recent ca profitul aferent anului 2007 se ridica la 40,6 mld. dolari, o cifra record pentru cea mai mare companie energetica mondiala, dar si pentru istoria economica internationala. Nicio companie nu a facut pana acum atatia bani intr-un singur an.
Cantitati impresionante de masa monetara circula in acest moment pe segmentul contractelor futures.
In conditiile in care declinul pietei imobiliare americane isi extinde efectele negative si asupra altor ramuri economice, investitorii cauta noi “terenuri de vanatoare”. Iar tranzactiile cu petrol par sa reprezinte instrumentul perfect pentru eliminarea riscurilor si cresterea profitabilitatii. Insa investitorii pot avea o surpriza de proportii in momentul in care observa ca tranzactiile cu petrol, oricat de diferite ar parea, nu reprezinta altceva decat un joc la fel ca si celelalte tipuri de investitii.
Bursa de Marfuri din New York (NYMEX) reprezinta acum principalul teren de joc pentru tranzactiile cu materii prime, inclusiv petrol. Traderii de aici au tranzactionat marfuri precum unt, branza sau chiar cartofi, pana cand in 1978 si-au dat seama ca viitorul nu poate fi reprezentat decat de petrol.
Exista o vreme in care toate tranzactiile din segmentul petrolier se bazau pe echilibrul dintre volumul productiei si cel al consumului. Aceste zile au apus insa de mult.
Petrolul este acum parte componenta a portofoliilor structurate, la fel ca si instrumentele financiare abstracte folosite pana recent pentru a permite investitorilor sa ia parte la boom-ul pietei imobiliare americane. Acum orice stire – oricat de nesemnificativa – poate trimite pretul petrolului intr-o cursa de montagne-russe.
Totusi, situatia rezervelor din Cushing nu poate fi ignorata in totalitate de catre piata, nivelul acestora avand inca abilitatea de a mentine preturile “cu picioarele pe pamant”. Sa presupunem de exemplu ca ceata densa ar paraliza activitatea din portul Houston pentru cateva zile, ceea ce ar duce la scaderea nivelului de titei brut intrat pe piata americana.
O asemenea situatie ar afecta nivelul rezervelor din Oklahoma, contribuind semnificativ la aprecierea pretului petrolului.
Pe de alta parte, reducerea activitatii rafinariei McKee, din Texas – unul dintre cei mai importanti cumparatori de titei – ar creste nivelul de titei stocat in rezervoarele de langa Cushing, iar pretul petrolului ar inregistra o tendinta descendenta.
Rezervele de petrol ale Statelor Unite se afla peste nivelul mediu inregistrat in ultimii cinci ani, insa deocamdata pretul titeiului tranzactionat pe bursa tine seama doar de rezervele existente in Cushing si de tipul de petrol stocat in rezervoarele de aici – West Texas Intermediate.
“Este uimitor cum un tip de titei (West Texas Intermediate – n. red.), al carui nivel de productie nu depaseste 300.000 de barili pe zi, foloseste drept nivel de referinta pentru intreaga lume”, spune Eugen Weinberg, analist la Commerzbank in Germania. Totusi, modelul clasic pare sa joace un rol din ce in ce mai putin insemnat in stabilirea pretului petrolului.
Faptul ca relatiile dintre Statele Unite si Iran, unul dintre principalii producatori de petrol, s-au detensionat in ultima perioada sau semnalele privind o intarire a stabilitatii Irakului par sa nu-i intereseze catusi de putin pe traderi.
In schimb, acestia atribuie pretul ridicat al petrolului crizei din Orientul Mijlociu, violentelor din Nigeria sau cererii uriase venite din partea Chinei. “Niciunul dintre aceste argumente nu sta insa in picioare”, considera Fadel Gheit, analist la Oppenheimer.
“Conflictele din Orientul Mijlociu exista de secole, iar violentele din Nigeria au, de asemenea, o vechime de peste 40 de ani”, a adaugat el.
Si asta, fara a mai mentiona sfarsitul anotimpului rece, care coincide cu o scadere a cererii pentru combustibili.