Ce se mai pregătește/ de Stelian Țurlea

Editurile noastre publică sute de cărți în fiecare lună, o
enormă producție de carte, care copleșește de-a dreptul cititorul
intrat într-o librărie. Prin rubricile diverse ale “Ziarului de
Duminică”, care au ca subiect cartea, ne-am propus să fim un ghid
pentru cel care dorește să se informeze, încât, atunci când ajunge
într-o librărie, să se poată orienta mai ușor. La “Cartea de
literatură” sunt semnalate cărți aflate deja pe rafturi, între care
facem, firește, o selecție. La fel se întâmplă cu cartea de
istorie, de știință, de economie, de artă. Le sunt destinate
cronici cărților asupra cărora merită să ne oprim mai mult, din
diverse motive, explicate de cei doi cronicari literari ai
ziarului. Atenție aparte mai primesc colecțiile. Asupra unui titlu
tradus ne oprim pe îndelete în fiecare număr. Din noianul de volume
în curs de apariție sau în pregătire alegem câte unul pe care îl
prezentăm printr-un fragment, sperăm incitant, la rubrica
“Avanpremieră”. În sfârșit, în cadrul rubricii de față, am invitat
editurile să ne semnaleze câte o carte aflată în pregătire, să ne
prezinte, pe scurt, de ce merită acea carte să apară, să fie
cumpărată și citită.

La Editura Humanitas: Radu Paraschivescu – Fluturele
negru
Unii i-au spus “pictorul nopții eterne”, alții au deslușit în
el Anticristul picturii. Unii i-au admirat forța creatoare, alții
i-au deplâns prăbușirile. Iubit și blamat, violent și generos,
niciodată împăcat cu sine sau cu lumea, Michelangelo Merisi, alias
Caravaggio, își scrie romanul vieții când cu pana, când cu pensula,
când cu spada. În Roma începutului de secol XVII, printre
cârciumari și marchizi, prostituate și cardinali, cartofori și
târgoveți, Caravaggio răstoarnă canoanele și dă foc prejudecăților.
Modelele lui vin din bordeluri sau închisori, prietenii îl însoțesc
în taifasuri stropite cu vin și încăierări la colț de stradă.
Pierdut în voluptatea sfidării, gata oricând să contrazică și să
contrarieze, Caravaggio e un damnat cu mâini îngerești, un păcătos
răscolit de obsesii. Iar una dintre aceste obsesii îl vizitează tot
mai des, sub forma unei vietăți nocturne pe care, într-un ritual de
exorcizare, artistul vrea s-o aștearnă pe pânză. “Fluturele
negru” nu e o cronică a nelegiuirilor, ci un roman în culori tari
despre glorie și decădere, despre patimă și îndoială, despre vină
și iubire. Despre iubire? Firește, fiindcă Roma citită pe dos
devine Amor.