Ce se va schimba pentru România odată cu instalarea lui Hollande la Palatul Elysée

Privind relațiile comerciale dintre România și Franța, nu avem a ne teme: din 2010, în relațiile comerciale cu Franța, România este pe excedent. Dacă trendul se menține și în 2012, dacă Franța nu cade în recesiune, acest excedent cumulat pe trei ani ar putea fi de 1 mld. euro. Automobile Dacia, deținută de francezii de la Renault, este prima vioară a acestei răsturnări de situație. Pentru că, doar în 2007, deficitul comercial al României în relația cu Franța se apropia de 1 mld. euro.

Dacă ne uităm la planul politic, avem de ce să privim cu atenție noua relație a României cu președintele socialist François Hollande. Dacă va fi o nouă relație. Pentru că avem în spate experiența a 5 ani în care politica la nivel de state a fost aproape de limita înghețului. Și asta din cauza unei politici dure a președintelui de dreapta Nicolas Sarkozy față de imigrație, cu țintă directă romii români, și a unei riposte la fel de lipsită de eleganță din partea președintelui român, și el de dreapta, Traian Băsescu. S-a ajuns la o situație în care nici nu a mai avut importanță “cine a început”. Important e că, pentru România, s-a terminat prost. Dar nu doar pentru România, ci și pentru o parte a companiilor franceze care ar fi dorit să facă afaceri aici.

Franța lui Sarkozy ne-a blocat, inițial, accesul în Spațiul Schengen – ceea ce l-a lovit puternic pe președintele Băsescu care își făcuse din aderare ținta celui de-al doilea mandat. A continuat apoi să susțină tacit opoziția Olandei sau a Finlandei față de aderarea României. Dacă Franța ar fi fost avocatul României, cum s-a întâmplat în timpul președinției lui Jacques Chirac, România era acum în Schengen foarte probabil. Dar Franța lui Sarkozy nu a făcut nici cel mai mic gest de bunăvoință. Nu sunt date clare, dar nici ce se întâmplă în lume nu este o pură întâmplare. Parteneriatul strategic româno-francez a rămas literă moartă. Iar unele companii franceze au început să aibă probleme în România.

Ministerul Transporturilor a reziliat anul trecut contractul cu gigantul francez Colas pentru tronsonul de autostradă Cernavodă-Medgidia spre disperarea fostului ambasador francez Henri Paul care a strigat: nedreptate!

Afacerile Vinci în România eșuaseră lamentabil cu un an înainte, când consorțiul Vinci-Akor a denunțat unilateral contractul (primul contract major în parteneriat public-privat) pentru realizarea autostrăzii Comarnic – Brașov (55 km.) cu o valoare de construire de 1,9 mld. euro și asta după ce licitația se întinsese pe o durată de doi ani. Câteva luni mai târziu Gas de France se retrăgea din contractul de 4 mld. euro de construcție a reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă (deținea 9% din Energonuclear, compania care urma să realizeze proiectul).

Acum mulți oameni politici români așteaptă un oarecare dezgheț, mai ales că Hollande nu este îndârjit împotriva emigranților și pentru că este posibil ca, după alegerile legislative din toamnă, la București să se instaleze un guvern de centru-stânga.

Stricăciunile politice pot fi reparate, mai ales că realitatea economică spune cu totul altceva: principalele 10 firme franceze care activează în România (fără BRD SocGen) au o cifră de afaceri anuală de 6,5-7 mld. euro și peste 40.000 de angajați.