Ce spun performanțele de la Jocurile Olimpice de vară despre schimbarea polilor puterii mondiale

Dacă din 1972 până în 1992 cursa pentru medaliile de aur la Jocurile Olimpice (JO) de vară a fost doar un marș al URSS-ului, întrerupt o singură dată de un sprint al SUA, după căderea blocului comunist aurul a revenit constant americanilor, însă doar până în 2008, anul de maxim al crizei economice și financiare mondiale, când la conducerea plutonului a venit China. Cursa din deceniile trecute poate fi văzută ca un indicator al schimbărilor polilor puterii economice mondiale, cu SUA pierzând treptat teren în fața Chinei, iar în această lumină Olimpiadele secolului XXI ar putea deveni proiecția unei economii mondiale multi­polare.

O modalitate de a măsura schimbările în distribuția puterii globale este de a compara succesul Grupului celor Șapte (G7), din care fac parte șapte state bogate, în majoritate din Vest, și al țărilor din BRICS, cinci mari economii emergente, cu dezvoltare rapidă, scrie Thomson Reuters.

La ultimele patru JO de vară G7 (Canada, Franța, Germania, Marea Bri­tanie, Italia, Japonia și SUA) a stat în fața grupului BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud), însă distanța se micșorează. La JO din 1996 G7 a câștigat 38% din medaliile de aur cucerite, mai mult decât dublu față de BRICS. În 2008 statelor din G7 le-au revenit 32% din medaliile de aur, față de 26% pentru BRICS.

Pe lângă compararea numărului de medalii de aur obținute, succesul la JO mai poate fi măsurat punctând cu trei unități pentru o medalie de aur, cu două unități pentru o medalie de argint și cu o unitate pentru una de bronz.

“Cu un astfel de scor al medaliilor îți poți face o imagime clară a ceea ce s-a realizat”, a spus Simon Shibli, profesor de ma­na­gement sportiv la Universitatea Sheffield Hallam. El denumește “cotă de piață” suma astfel obținută. Folosind acest model, o analiză corectă nu poate fi făcută decât începând cu 1996, când Rusia a în-ceput să concureze independent, notează Reuters. Agenția a mers însă mai departe, folosind URSS ca un substituent “brut” pentru Rusia. Astfel, Reuters a găsit că ultimii 116 ani pot fi împărțiți în patru perioade principale.

În prima jumătate a secolului XX povestea JO, ca și cea a lumii reale, este una în care Occidentul domină. Dintre statele BRICS, doar India și Africa de Sud au participat constant. În cele trei decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial, am­pli­ficarea puterii sportive a URSS a ajutat economiile emergente să recupereze din distanța avută în spatele G7. Din cauza boicotului pre­lungit al JO de către China, care a durat până în 1980, URSS a cumulat 95% din medaliile BRICS.

De asemenea, din cauza boicotării Jocurilor de către SUA și apoi de către URSS, anii ’80 nu au fost prea dina­mici. Sovieticii au câștigat 39% dintre medaliile de aur la JO din 1980 de la Moscova, iar americanii 37% din medalii în 1984 la Los Angeles. Tot la Los Angeles neparticiparea URSS a permis României să se plaseze pe locul doi în funcție de numărul medaliilor de aur câștigate (20).

China trage după ea plutonul BRICS

Ultimele două decenii sunt primele în care se poate observa o cursă strânsă între BRICS și G7. URSS a redevenit Rusia, iar China, care a revenit la Olimpiade în 1984 după o lungă absență, a luat JO mult mai în serios. Ca și în lumea reală, motorul care propulsează grupul BRICS în lumea sportului este China, care în 2008 a întrecut Rusia, devenind țara BRICS cu cele mai multe medalii. China a beneficiat de faptul că a găzduit Jocurile, însă domi­nanța îi crește și deoarece investește masiv pentru a ajunge la gloria olimpică, consideră Shibli.

Performanța țării din 1988, când s-a pla­sat pe locul 11 în funcție de numărul me­da­liilor, a fost considerată o umilință națională, a menționat profesorul. “În 2008 cele 100 de medalii câștigate de sportivii Chi­nei au reprezentat rezultatul unor in­vestiții de opt miliarde dolari”, a afirmat Shibli.

După “cota de piață”, puterea sportivă a BRICS este în continuare sub cea eco­nomică, consideră John Hawksworth, analist la Price Waterhouse Coopers.

“Creșterea performanțelor economice ale BRICS în funcție de de PIB nu este evidentă la JO, în afară de China, care a progresat rapid pe ambele fronturi. Unul din motive este că India nu prea contribuie”, a spus analistul. JO din Beijing sunt primele de după 1952 la care India a câștigat mai mult de o medalie. De asemenea, Africa de Sud se concentrează pe sporturi care nu sunt incluse la JO.

G7 și în particular SUA continuă să do­mine Jocurile, în condițiile în care spon­sorizările venite din partea companiilor și profesionalizarea sporturilor au ținut stan­dardul concurenților foarte ridicat.

Performanțele olimpice nu vor reflecta niciodată exact imaginea economiei, conclu­zionează Reuters, care dă exemplul Kenyei și Etiopiei, state cu economii slabe, dar cu prezență constantă pe podiumurile JO.

Jocurile Olimpice transformă Londra într-un oraș fantomă

Olimpiadă creează un efect de “oraș fantomă” în centrul Londrei, deoarece vizitatorii care în mod normal s-ar fi înghesuit în magazinele, hotelurile și teatrele capitalei Marii Britanii stau departe de această zonă, ceea ce pune sub semnul îndoielii perspectiva ca evenimentul sportiv să stimuleze pe termen scurt economia, scrie Financial Times.

Actualele JO au atras aproximativ 100.000 de vizitatori la Londra, mai mult decât Jocurile anterioare, însă mult sub nivelul de 300.000 de persoane care poate fi așteptat pentru un an normal. Teatrele figurează printre afacerile care suferă cel mai mult din cauza străzilor goale.

“Sângerăm. Pentru cele șase teatre ale mele, săptămâna trecută a fost cea mai grea din acest an. Olimpiadele sunt grozave, dar mă simt ca și cum aș fi ținta într-o competiție de tras cu arcul”, a spus Nica Burns, directorul executiv al teatrelor Nimax. Muzeele și teatrele încearcă să ademenească vizitatori anunțând că sunt cozi mai mici și program prelungit.