Ce ușor e să dai vina pe corupție

Blocarea sistemului electronic de licitație pentru ajutorul de minimis a fost interpretată ca semn al corupției ce domnește în cadrul licitațiilor publice.

Personal cred că interpretarea corectă este că dacă resursele puse la dispoziția IMM-urilor se epuizează în cinci minute, economia românească are o mare problemă.

Viabilitatea oricărei economii este dată de țesătura de întreprinderi mici și mijlocii care participă în mod succesiv la adăugarea de valoare.

Economia românească a fost afectată de criză, în primul rând prin distrugerea lanțurilor de creare a valorii formate de IMM-uri.

În practică aceasta s-a manifestat fie prin dispariția unor furnizori (cum spunea un cunoscut industriaș autohton: „În România nu se mai produce nici măcar o garnitură de cauciuc“) fie prin dispariția beneficiarilor, datorită scăderii dramatice a consumului intern.

Ne-am transformat într-o „economie a buncărelor“ în care se primesc impturi din extern care sunt prelucrate de forță de muncă autohtonă ieftină și apoi exportate.

Ne mândrim cu nivelurile record ale exporturilor, dar am distrus țesătură economică suport a IMM-urilor autohtone.

Consecința imediată este că avem creștere economică (dată de export) cu șomaj în creștere (datorită buncărizării economiei și neadăugării de valoare în cadrul unor procese successive implicând IMM-urile locale).

Problema a fost sesizată încă din primii ani ai crizei, de la Bruxelles. Unor state est-europene, precum România, li s-a sugerat să încerce renegocierea regulilor ajutorului de stat pentru IMM-uri. Fiind prea preocupați de încăierările politice interne nu am răspuns acestor sugestii.

Acum dăm pe seama corupției tensiunea între nevoia de ajutor de stat pentru IMM-uri și oferta penibilă pe care statul o poate face.

Economia românească este în faza în care spiritul antreprenorial, manifest prin existența a sute de mii de întreprinderi mici și foarte mici, trebuie să își găsească suport într-o politică adecvată a ajutorului de stat. În fazele următoare întreprinderile va trebui să își dovedească viabilitatea prin disciplinarea activității pe baza principiilor de guvernare corporativă, iar apoi să se dovedească competitive pe piața locală și regională. E lanțul logic al succesiunii fazelor de dezvoltare a unui IMM care trebuie să se regăsească în alocările de fonduri europene sau bugetare.

Nu este vorba despre antreprenori care „stau cu mâna întinsă“, ci despre logica competiției pe piața internațională. Cum spunea un laureat al Premiului Nobel pentru economie: „Pe autostrăzile lumii ne punem problema ca ricșele să concureze tirurile“.

Organizatorii licitației pentru ajutorul de minimis (și predecesorii lor la guvernare) trebuie acuzați înainte de orice de penibilitatea resurselor pe care au ajuns să le pună la dispoziția „ricșelor“ autohtone pentru a le transforma în camioane.

Probabil că licitația trebuie reluată și eventual definite criterii prioritare de alocare a puținului ajutor de stat conform unor politici industriale.

Le avem?
 

P.S. Personal cred că ar fi fost cam greu pentru cineva să organizeze alocarea preferențială a ajutorului de stat pentru peste 600 de întreprinderi (cele care au reușit să se înscrie în primele cinci minute) într-o țară în care justiția a început totuși să își facă datoria și în care există conștiință că orice aranjament de acest gen poate deveni în a două zi stenogramă publică.

Florin Pogonaru este președintele Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).

Opiniile din prezentul articol aparțin autorului și nu implică direct sau indirect instituțiile cu care acesta e asociat.

Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 2.09.2013