Cea mai mare îngrijorare a Europei de Est este retragerea finanțărilor bancare

Cea mai mare îngrijorare privind Europa Centrală și de Est este retragerea finanțărilor din partea băncilor din Vest, situație care ar afecta puternic creșterea economică și ar forța unele state să ceară sprijinul FMI, potrivit unei analize a Reuters.

Cei mai mulți membri estici ai UE nu au adoptat încă euro, dar perspectiva recesiunii pentru principalii parteneri economici produce încordare chiar și în economii precum Polonia, care a trecut peste criza financiară din 2008 fără a înregistra contracție economică.

Legăturile bancare sunt punctul vulnerabil. Impactul este mai dificil de estimat decât cel prin intermediul comerțului, dar ar putea fi mai sever pentru o regiune care face eforturi să-și revină după criza din 2009.

De la prăbușirea Lehman Brothers la sfârșitul anului 2008 băncile din Vest și-au redus expunerea pe Europa Centrală cu aproximativ 100 de miliarde de dolari, potrivit estimărilor Bank of America-Merrill Lynch.

Această retragere s-ar putea accelera, întrucât băncile se confruntă cu o ștergere de 50% a datoriei Greciei și cu presiuni pentru o consolidare a capitalului. Retragerea marilor grupuri financiare ar pune presiune pe sistemele bancare locale, ar determina băncile centrale să crească dobânzile și ar putea chiar conduce la dificultăți în finanțarea datoriei publice.

Cele mai vulnerabile sunt țările în care băncile elene au o prezență substanțială, precum Bulgaria, Macedonia, Serbia, Albania și România, însă state precum Croația, cu legături strânse cu Italia, încep să fie de asemenea îngrijorate.

Marile bănci europene au nevoie de 109 miliarde de euro pentru a atinge o rată de adecvare a capitalului de 9%, potrivit unei analize a grupului nipon Nomura, iar 5-20 de miliarde de euro ar putea veni din Europa emergentă.

O consecință mai puțin drastică ar fi înghețarea piețelor interbancare, încă o problemă pentru băncile locale care depind de liniile de finanțare de la grupurile-mamă pentru rostogolirea datoriilor pe termen scurt.

“Ne aflăm pe margine, dar nu suntem prea siguri pe marginea a ce ne aflăm. Cel mai pesimist scenariu este o criză bancară, în care instituții de credit precum UniCredit, Erste sau Raiffeisen să oprească finanțarea pen­tru subsidiare. Cred că în final așa ceva ar forța cele mai multe țări să se întoarcă la FMI”, a declarat Neil Shearing, analist la Capital Economics.

Monedele, obligațiunile și acțiunile se află în scădere de mai multe luni. Zlotul polonez și forintul ungar au pierdut fiecare peste 10% în aceast an, iar ultimul s-a depreciat chiar la un nivel record în această săptămână.

Randamentele Ungariei sunt la peste 8%, iar guvernul a renunțat la o vânzare de titluri de trezorerie după ce două agenții de rating au avertizat în privința unei posibile retrogradări. Bursa de la Praga a pierdut circa o treime din aprilie, notează Reuters.

Rezistanța unor țări ca România – unde randamentele chiar au scăzut în această săptămână – și Serbia, cu o apreciere a dinarului de 3% față de euro în acest an, sugerează că piețele nu au luat în considerare încă impac­tul unei crize bancare sau că au încredere în autorități să limiteze aceste efecte.

Autoritățile din toate țările Europei Centrale și de Est afirmă că băncile sunt bine capitalizate și că pot suporta un astfel de șoc, însă nu se poate ști cu siguranță până nu sunt testate.

“În primul rând, este uimitor”, a declarat guvernatorul Băncii Centrale a Poloniei referitor la înrăutățirea perspectivei Moody’s pentru sectorul bancar al țării. “Dacă ar trebui să căutăm motivele unei astfel de măsuri, atunci ar fi binențeles legată de situația sistemului bancar din Europa”, a spus el.

Bulgaria pare vulnerabilă, notează Reuters, întrucât băncile elene controlează circa o treime din sistemul bancar, iar Italia aproape 20%. Nomura estimează că vânzările de active bancare ar putea atinge 3,5% din PIB, maximul în regiune.

“Chiar dacă aceasta ar fi una dintre căi, cota de piață pe care o vor vinde, luând în calcul că o vor vinde unei bănci mai puternice, înseamnă că efectul asupra economiei Bulgariei nu ar trebui să fie negativ”, a declarat șeful Asociației Băncilor din Bulgaria, Levon Hampartzoumian.

Inițiativa de la Viena a fost lansată în toiul crizei financiare pentru a opri o retragere dezordonată și la scară mare din regiune. Băncile-mamă s-au angajat să-și mențină expunerea și să recapitalizeze subsidiarele.

Inițiativa nu mai este activă și chiar dacă se ia în calcul reînnoirea acesteia, natura voluntară ar însemna că nu ar putea stopa ieșirile de capital. Letonia, România, Serbia și Polonia au încă diverse forme de acord cu FMI.

Ungaria, asupra căreia s-a concentrat atenția investitorilor în ultimele luni, a renunțat la asigurarea suplimentară oferită de FMI, iar băncile prezente în țară suferă din cauza deciziilor politice care au ca scop susținerea populației cu împrumuturi ipotecare în valută prin forțarea băncilor să accepte pierderi mai mari pe cursul de schimb.

Unele state au anunțat deja măsuri de a se izola de extinderea incertitudinii.

România intenționează să introducă un program pentru preluarea de active și pasive ale băncilor insolvente, iar Albania analizează acordarea de atribuții băncii centrale pentru a putea cere ca băncile-mamă să-și transforme subsidiarele în entități locale.

Autoritățile poloneze și române au introdus, de asemenea, restricții pentru limitarea transferurilor de capital de la subsidiare către băncile-mamă.

Eficiența acestor măsuri de control nu a fost testată, iar creditorii din Vest își pot reduce, însă, expunerea pe regiune într-un mod mai treptat prin decizia de a nu reînnoi liniile de finanțare ajunse la maturitate.

“În cel mai pesimist scenariu trebuie să presupunem că Ungaria va fi nevoită să revină la FMI. România, Serbia și Bulgaria, care au expuneri considerabile față de băncile elene, ar putea fi nevoite să naționalizeze subsidiarele acestor bănci”, a avertizat David Hauner, analist la BofA Merrill Lynch Global Research.