Ceasuri ca la carte/ de Ziarul de duminică

 Elisabeta Savu, Tatiana Ristea, Carmen Banu

Ceasul – știință și artă

Clock – science and art

Muzeul ceasului „Nicolae Simache”, Ploiești

Editura Omonia

În 1963, profesorul Nicolae Simache a izbutit să pună bazele, într-o sală a Palatului Culturii din Ploiești, unui muzeu inițial denumit „Ceasul de-a lungul vremii”. Un demers temerar, o bizarerie tolerată de edilii orașului și de responsabilii lui culturali, care avea un patrimoniu de circa 300 de piese. Lărgirea acestuia, dublată de interesul pe care l-a suscitat în rândul publicului, a impus mutarea corpului de exponate într-un spațiu mai generos. Evenimentul s-a petrecut în 1971, iar clădirea care l-a găzduit, de atunci și până azi, este un monument de arhitectură datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, o casă care a aparținut magistratului și politicianului Luca Elefterescu (membru marcant al Partidului Conservator, fost prefect – timp de 14 ani – al județului Prahova, în diverse perioade cuprinse între 1893-1914).

Din anul 1993, muzeul își schimba numele în „Muzeul Ceasului Nicolae Simache”, în semn de cinstire a memoriei fondatorului său. Patrimoniul Muzeului Ceasului „Nicolae Simache” numără în prezent peste 4.000 de piese și componente specifice, de mare valoare și atractivitate, ilustrând evoluția sistemelor de măsurat timpul din secolele al XVI-lea – al XIX-lea. Prin valoarea patrimoniului său, Muzeul Ceasului din Ploiesti este comparabil cu muzee similare din Europa, cum sunt cele din La Chaux-de-Fonds din Elveția, Besançon din Franța ș.a.

Expoziția de bază a muzeului prezintă o succesiune cronologică a celor mai cunoscute tipuri de indicatoare de timp și de ceasuri: cadrane solare, clepsidre, nisiparnițe, ceasuri de mobilier, de șemineu, de perete, de buzunar și de călătorie. Cele mai vechi ceasuri din colecție sunt cele de tip astronomic, datând din anii 1544 și 1562, creații ale orologierilor Jakob Acustodia (Olanda) și respectiv Jeremias Metzker din Augsburg. Din aceeași categorie fac parte și cadranele solare din secolele XVII și XVIII, unul dintre acestea fiind semnat: Butterfield – Paris (1690). O altă piesă deosebită ca mod de funcționare, dar și ca vechime, este clepsidra (ceasul cu apa) realizată de Charles Rayner în anul 1654 la Londra.

Despre toate acestea, dar și multe altele vorbește admirabilul album editat de dr. Lia Maria Voicu, cu fotografiile lui Alexandru Brumărescu. Cuvânt înainte de dr. Călin Demetrescu, colaboreator științific al Depratmanetului de Obiecte de artă al Muzeului Lucru.Ediție bilingvă – traducerea în limba engleză – Carmen Lucia Marinescu.  Primele instrumente ede măsurat timpul, ceasuri de masă și de șemineu, ceasuri de perete, tablouri cu ceas, pendule de parchet, ceasuri de voiaj, ceasuri de buzunar, ceasuri curiozități sunt tot atâtea capitale ale lucrării.care evidențiază exponatele mai desobite, cu scurta lor istorie.

Un muzeu care merită vizitat și un album care merită cumpărat.