Ceausescu, Iliescu, Basescu si carasul auriu

Se poate ajunge la desthramahrea hRumaniei!” haraia N. Ceausescu ca ultim argument al mentinerii sale la putere, dupa ce tunase si fulgerase impotriva “huliganilor de la Timisoara”, si “agenturilor straine”, scrie Cristian Tudor Popescu intr-un editorial Gandul.

Inaintea turului doi al alegerilor prezidentiale din 1996, I. Iliescu racnea: “Aveti grija ce faceti! Vin ungurii! Vin mosierii!” Nu pot sa alatur decat aceste imagini zicerii lui T. Basescu de la pupitrul Cotrocenilor catre romani: “Daca nu acceptati premierul pus de mine, FMI nu ne mai da bani de salarii si pensii!” Cand a emis-o, dl. Basescu a inghitit in sec si s-a schimbat la fata: stia foarte bine cu ce foc se joaca si totusi a jucat, cu sangele rece pe care i-l stim. Sa ameninti, sa santajezi o intreaga natiune, numai dl. Basescu e in stare de asa ceva. A mizat pe faptul ca populatia, auzind ca nu-i mai vin banii de la stat, se va speria de moarte si va trece la alegeri de partea marelui sef. Ca oamenii nu vor gandi urmatoarele: ca situatia neplatii salariilor si pensiilor a fost creata de guvernul Boc pus de dl. Basescu, nu de duhul sfant.

Dl. Basescu merge chiar mai departe: poporul este pentru d-sa aidoma carasului auriu. Acesta inoata in acvariu si se loveste cu botul de peretele de sticla. Il doare si inoata in partea cealalta. Pana cand se loveste cu botul de geamul opus si il doare din nou, trec trei secunde. Memoria carasului auriu e mai scurta de trei secunde. El nu face legatura intre cele doua senzatii de durere si are impresia că traieste in ocean.

Mai multe despre carasul d-lui Basescu cititi in editorialul lui Cristian Tudor Popescu pe www.gandul.info.