Cei 100/ de Stelian Țurlea

Lumea muzicală românească

100 portrete sentimentale vol 1

Editura Speteanu

“Nu am crezut niciodată că, la vârsta de 88 de ani, voi debuta în literatura memorialistică, chiar dacă aceste portrete sentimentale s-au materializat în urmă cu 12 ani.” Așa își începe “mărturisirea” autorul acestui remarcabil volum, muzicologul Viorel Cosma. “Este o carte – notează autorul -, cu statui muzicale care au dat culoare unui secol de referință în arta sonoră românească: cântăreți, profesori, scenografi, regizori, folcloriști, compozitori, muzicologi, critici muzicali, dirijori, instrumentiști (din toate genurile), învățători, bizantinologi, balerini, coregrafi. O… pinacotecă a legendelor.” O lume captivantă, azi dispărută, care demonstrează că în muzica românească au existat personalități ce au lăsat în urmă opere importante și au fost exemple de caractere cu verticalitatea existenței, în profesie ori viață de zi cu zi. Între cei 100 ai acestui volum, prea mulți ca să-i amintim pe toți, se află toate genurile de muzicieni, de la Mihai Brediceanu și Sergiu Celibidache la Forin Bogardo, Paul Constantienscu, Aurelia Cionca, Iosif Conta, Hero Lupescu, Sergiu Malagambva, David Ohanesian, Zenaida Pally, Petre Ștefănescu Goangă, Maria Tănase sau Sigismund Toduță. Cum a reușit să cunoască atâtzea personalități? “Am fost martor scupulos, timp de peste o jumăatte de secol, prin intermediul condeiului de critic muzical și de muzicolog, apoi prin acțiuni de conferențiar, de dascăl la catedra de istora muzicii, de lexicograf, de libretist, la mișcarea muzicală românească și – parțial – la numeroase evenimente științifice, premiere și concerte extraordinare peste hotare, reușind să stabilesc contacte directe cu mii de persoane.” “Portretele sentimentale dispun de o structură identică, omogenă, voit uniformă, neschimbată de-a lungul anilor de redactare – momentul cunoașetrii, locul și data primelor întâlniri, scurtă biografie artistică a carierei, ambianța familială a personalității, clipele dramatice de răscruce, dar și ticuri, obiceiuri bizare, obsesii, bucurii, hobiuri etc. Finalul se încheie cu momentul morții, cauza medicală a decesului, locul, precizarea cimitirului unde poate fi identificat locul de veci. Am evitat orice analiză a creației, spre a nu împrumuta evocărilor forma unei schițe monografice.”

Născut în martie 1923, la Timișoara, Viorel Cosma (foto 2) este muzicolog, lexicograf și critic muzical. A intrat la Conservatorul din Timișoara la vârsta de 6 ani în urma unei dispense de vârstă obținută de la Regele Carol al II-lea. La Timișoara ia lecții de vioară cu Eugen Cuteanu și de solfegiu cu Sabin Drăgoi. Este Absolvent al Liceului Gheorghe Șincai din Bucuresti. (Iacob Furtuna, Din istoria Liceului Gh. Șincai, București 1992). La Conservatorul din București (1945 – 1950) studiază armonia cu Mihail Jora, armonie și contrapunct cu Marțian Negrea, compoziție cu Leon Klepper, orchestrație cu Theodor Rogalski, istoria muzicii Zeno Vancea și Vasile Popovici, dirijat coral cu Ștefan Popescu și Dumitru D. Botez, dirijat orchestră cu George Georgescu și Constantin Silvestri, estetică muzicală cu Dimitrie Cuclin, canto cu Jean Bănescu, pian cu Florin Eftimescu și Paul Jelescu. S-a perfecționat în București (1947 – 1950) cu Mihail Jora (forme muzicale, compoziție) și Paul Constantinescu (armonie modală). S-a specializat la Seminarul de Muzicologie din Erlangen – Nürnberg (1972 – 1973) cu prof. dr. Martin Runcke. Este doctor în muzicologie al Universității de Muzică din București.