Cel mai cumplit atac terorist care a existat vreodată/ de Stelian Țurlea

În 1975 s-a făcut în Statele Unite o anchetă a Congresului asupra activitățiii serviciilor secrete în care dezvăluirile au uluit lumea. Ce a stârnit cel mai mare scandal au fost informațiile că fuseseră supravegheați nu doar cetățeni străini bănuiți de activități teroriste sau contrare intereselor americane, ci chiar cetățeni americani. În august acel an, senatorul Frank Church a apărut la emisiunea „Meet the Press” și a spus:

 „[Puterea Americii de colectare a informațiilor secrete] poate oricând să se întoarcă împotriva poporului american și niciun ce­tățean american nu va mai avea drept la intimitate într-atât e de avansată tehnologia de monitorizare: convorbirile telefonice, tele­gramele, orice. Nimeni nu va avea posibilitatea de a se ascunde.

Dacă actualul guvern s-ar transforma într-un tiran, dacă un dic­tator ar ajunge vreodată să conducă această țară, puterea tehnolo­gică cu care serviciile secrete au înzestrat guvernul i-ar oferi acestuia posibilitatea de a instaura tirania. Nu există căi prin care să ripostezi, deoarece orice mișcare de rezistență împotriva guvernului, oricât de secretă ar fi, va fi descoperită de către acesta. Atât de perfor­mantă este această putere tehnologică.

Nu vreau ca această țară să ajungă vreodată într-o astfel de situație. Știu cât de mare este această putere de a instaura tirania în America, dar trebuie să avem grijă ca [Agenția Națională de  Securitate], precum și celelalte agenții care posedă o astfel de tehno­logie să funcționeze în termeni legali și sub strictă supraveghere, ast­fel încât să nu cădem niciodată în acel abis. Un abis din care nu vom putea ieși niciodată.”

Acest lung citat deschide romanul de față*), semnat de Brad Thor, care imaginează o situație, petrecută în zielele noastre în care agenția sau agențiile de securitate chiar spionează absolut toți cetățenii americani. Membrii ATS credeau că noțiunea de ,,națiune-stat” era desti­nată eșecului, iar ei aveau de gând „să dea o mână de ajutor”. Credeau că informația însemna putere. Cu cât strângeau mai multe informa­ții, cu atât deveneau mai puternici. Până la urmă, scopul lor „era să întocmească dosare nu numai despre fiecare american, ci și despre fiecare om de pe planetă”! Deocamdată, atenția lor era îndreptată asupra Statelor Unite și nu exista nicio sferă de influență pe care ATS să nu o contro­leze. „Cine era ales, ce legi erau votate, ce sentințe se dădeau in tribu­nale, activitatea pieței bursiere, prețul mărfurilor, cu cine se aliau Statele Unite în război și de ce, ascensiunea și declinul celor mai ve­hemente voci din spectrul politic, modificarea materialului didactic în școlile americane… ATS reușise să se infiltreze și în teologie, in­fluențând ceea ce predicau preoții în biserici. Aveau o viziune tă­ioasă, singulară despre lume, asupra căreia se concentrau cu precizie. Cu cât avansau mai mult în tehnologie, cu atât puteau remodela mai subtil țara și, îndată după aceea, lumea, după propriile lor planuri.” „ATS își propunea să deschidă un dosar pentru fiecare american în parte. Acesta era unul dintre motivele principale pentru care Agenției i se ridicase interdicția de a urmări spionii și teroriștii stră­ini, a căror supraveghere trebuia aprobată de un judecător de la Curtea federală de supraveghere a informațiilor străine a Statelor Unite. Acum, în numele securității naționale, toți cetățenii ameri­cani erau considerați suspecți, fără ca procesul pentru aprobarea in­terceptării să mai fie necesar. În baza unui contract pe care ANS îl semnase cu ATS, angajații celei din urmă aveau acces în clădirile de telecomunicații din toată țara pentru a instala în secret niște dispozitive numite separatoare de fascicule pe comutatoare, astfel încât să poată fi transmise copii ale tuturor liniilor interurbane, telefoanelor mobile, e-mailurilor, mesajelor telefonice și ale traficului pe internet către serverele strict secrete și extrem de securizate ale ANS, răspândite în centrele agen­ției din toată țara. Activitatea electronică a fiecărui cetățean era sortată și studiată de analiștii ANS. Folosindu-se de programele și echipa­mentul pus la dispoziție de către ATS, aceștia căutau și marcau anu­mite cuvinte și fraze. Toată lumea era vizată. Dreptul la intimitate fusese anulat.”

„De fapt, Securitatea Națională ajunsese atât de departe, încât echi­pase dube neînmalriculate cu dispozitive de scanare care treceau prin marile orașe americane monitorizând orice și pe oricine doreau – fa­milii în mașini, furgonete care livrau pâinea, autobuze de școală – toată lumea se afla în vizorul lor și totul era făcut fără mandat.”

Procedeul prin care succesul supravegherii era garantat era dat de înlocuirea internetului cu un altul și mai performant, controlat în totalitate de oamenii servicilor de supraveghere. Firește, se anticipa o împotrivire, dar până să se ajungă la una de masă, oricine avea altă idee sau aflase fie și o mică parte din intențiile complotiștilor trebuia lichidat. Numele lor erau trecute pe o „listă neagră”, posesorii lor urmăriți oriunde s-ar fi aflat și uciși de forțe speciale.

Romanul este cutremurător, tocmai pentru că are enorm de multe elemente de actualitate și de probabilitate. Firește, fiind un thriller, nu vom dezvălui prea mult din acțiune. Spunem doar că cititorul e purtat din Franța în Spania și Mexic, și pe mare parte din teritoriul Statelor Unite, iar eroul sau eroii reușesc să prevină cel mai cumplit atac terorist care a exista vreodată.

*) Brad Thor – Lista neagră. Editura RAO. Traducere din engleză de Cristina Tripon