Cel mai mare sportiv român al anului 2011/ de Lucian Vasilescu

Din punctul meu de vedere, singurul lucru notabil care s-a petrecut și încă se mai petrece în așa zisa “lume” a fotbalului românesc este drama lui Mihai Neșu. Știre de prima pagină la început, cumplitul accident în urma căruia sportivul a rămas paralizat de la gât în jos, a cedat, treptat, locul escapadelor nocturne (bahice sau/ și sexuale) ale altor fotbaliști, declarațiilor furibund-inepte ale patronilor de cluburi, giumbușlucurilor triste ale șefilor fotbalului românesc, nunților paramanelizate și altor asemenea subiecte de importanță capitală pentru gloria sportului românesc.

În toată vremea acestui circ de două parale, harnic mediatizat, Mihai Neșu strânge din dinți cu eroism (știu ce înseamnă cuvântul, am proprietatea termenilor) și luptă în cel mai dificil meci al carierei sale de sportiv, în cel mai important meci al vieții sale. Și luptă nu pentru vreo sacoșă de bani promisă la vestiar, în pauza meciului, nici pentru vreo primă de joc, nici pentru vreun salariu fabulos. Luptă pentru lucruri mult mai mici: pentru o furnicătură în deget, pentru o câtime de milimetru de mobilitate a membrelor.

Mihai Neșu luptă, iar lupta lui eclipsează tot ce s-a întâmplat în fotbalul românesc în anii din urmă. Nu sunt jurnalist de sport dar, din punctul meu de vedere, Mihai Neșu este nu doar fotbalistul român al anului 2011 ci și “cel mai bun” sportiv român al anului. Asta dacă izbutim să ne reamintim că “sport” înseamnă determinare și luptă, dincolo de limite, în primul rând cu tine însuți, cu propriile-ți spaime, dureri și neputințe. Fiecare câtime de milimetru de mobilitate re-dobândită de Mihai Neșu este o mare victorie a sportului românesc. Iar recuperarea sa (în care cred și pentru care mă rog) va fi un model de adevărat triumf.