Cele sase luni decisive ale Guvernului Nastase

Am intalnit in ultima vreme o sumedenie de pareri straine cu privire la starea economiei romanesti si la politica economica a Guvernului Nastase.

Este prezenta in aceste pareri intreaga gama a adjectivelor de specialitate – de la elogioase la devastatoare. Pe care sa le credem? ai ce concluzii practice este chemat Guvernul sa traga?

In primul rand se impune o disociere lucida intre declaratii ale unor oameni politici, fie ei si sefi de guvern sau de stat, si comunicate pentru presa ale unor foruri autorizate ale institutiilor financiare internationale.

Am subliniat calitatea de for autorizat pentru a pune in garda impotriva unor pozitii personale care pot exprima puncte de vedere lipsite de girul institutiei ca atare.

Vizita premierului Adrian Nastase in Germania a fost foarte profitabila, rezultand in contracte cu firme germane de circa un miliard de marci, iar declaratiile cancelarului Schroeder, favorabile Romaniei, au greutate in privinta sanselor Romaniei de a fi acceptata in NATO anul viitor. Dar statutul financiar al Romaniei va fi decis de institutiile financiare de la Washington.

In presa noastra au aparut dese speculatii in legatura cu vorbirea foarte zgarcita a negociatorului FMI, croatul Mates, chiar si mina acestuia la ultima sedinta cu reprezentantii Guvernului roman, daca a zambit sau a facut o mutra acra, este apreciata drept indiciu al rezultatului negocierilor.

In realitate, dl Mates nu este un decision-maker; el este zgarcit la vorba pentru ca nu este autorizat sa se pronunte. El merge la Washington, raporteaza concluziile negocierilor, sugereaza o opinie pe care board-ul FMI o aproba sau nu.

De data asta, concluziile negocierilor nu erau de natura nici macar pentru ca Mates sa-si formeze o opinie in privinta unui acord stand-by si de aceea nici nu a solicitat cuvenita scrisoare de intentie a Guvernului.

El va reveni la Bucuresti in august pentru a discuta “detaliile rectificarii bugetare si principalele elemente ale proiectului de buget pe 2002”, conform precizarilor lui Stephane Cosse, reprezentantul FMI la Bucuresti.

Chiar si volumul deficitului bugetar – 3,7% din PIB sau 3,5% din PIB – este controversat. Abia dupa ce se vor clarifica divergentele de opinie, Mates va cere Guvernului o scrisoare de intentie cu care va pleca la Washington pentru a o supune board-ului.

Dupa cum se vede, in relatiile dintre Romania si institutiile financiare internationale s-a ajuns la un punct critic. Sunt destule semne ca in forurile de conducere ale acestora s-a format impresia ca ritmul reformei practicat de Guvernul Nastase este cam lent, ca abordarea reformei cam timida si dupa 11 ani de asteptare aceste foruri s-au hotarat sa puna piciorul in prag.

Desi intre Fondul Monetar International si Banca Mondiala exista o diviziune a muncii, ele actioneaza in concert si de data aceasta i-a fost atribuit Bancii Mondiale rolul de purtator de cuvant.

Luna trecuta Consiliul Directorilor Executivi ai Bancii Mondiale a dat publicitatii un text pe cat de clar, pe atat de categoric: “Va fi foarte important ca Guvernul roman sa-si demonstreze pe perioada care a mai ramas din acest an angajamentul sau fata de o reforma accelerata”. Deci termenul este de sase luni.

Optiunea este formulata in stil bancar: daca faceti reforma rapida, veti beneficia in perioada 2002-2004 de un sprijin financiar de circa un miliard de dolari, iar daca ramaneti la ritmul lent de acum, veti primi sa va ajunga doar pe o masea – 60 de milioane de dolari.

Dupa parerea mea, ritmul privatizarii va fi acela care va decide soarta finantarii externe a Romaniei in aceasta perioada. Deocamdata prestatia Guvernului Nastase in acest plan este modesta si neconvingatoare. Este mereu citata Banca Agricola, apoi Oltchim si atat.

Desigur, incheierea cu succes a negocierilor de la Galati pentru vanzarea Sidex va avea rasunet. Dar nu este de ajuns. Pana la sfarsitul anului trebuie privatizate cel putin cinci sau sase din marile intreprinderi prevazute in PSAL I.

ai dinamica politica interna pledeaza pentru un ritm accelerat. Dat fiind costul social al privatizarii, este mai usor pentru Guvernul Nastase sa manuiasca bisturiul operatiei acum, cand beneficiaza de o mare popularitate, peste 50% in sondaje, decat mai tarziu cand va incepe sa se erodeze.

In plus, daca asa cum planuiesc strategii partidului PSD se pregateste pentru o guvernare de opt ani, el trebuie sa intampine alegerile din 2004 cu o situatie economica trecuta de hopul reformei, in care oamenii muncii sa inceapa sa simta beneficiile modernizarii capitaliste, bazata pe o crestere economica viguroasa.