Charles Gati

In cursul anului 1956, societatea maghiara spera ca o atmosfera mai relaxata sa inlocuiasca regimul de teroare instaurat de liderul comunist Matias Rakosi si sustinatorii sai. Asteptarea parea indreptatita, avand in vedere ca Hrusciov denuntase crimele lui Stalin. Desi emisarii Moscovei au intervenit direct pentru debarcarea lui Rakosi din fruntea partidului, inlocuirea sa cu Erno Gero, un alt reprezentant al liniei dure, s-a dovedit neinspirata. Gero a continuat politica predecesorului sau impiedicand orice tendinte de destalinizare, ceea ce a generat frustrarea populatiei, cu atat mai mult cu cat in Polonia, Wladislaw Gomulka, partizan al democratizarii regimului, era ales secretar general al Partidul Comunist.
Explozia era iminenta. La 23 octombrie, un miting al studentilor, organizat in semn de solidaritate cu Varsovia, s-a transformat intr-o revolta spontana, dupa ce confruntarile cu fortele Securitatii au facut victime in randul manifestantilor. In Budapesta au fost ridicate baricade, iar multi militari au trecut de partea revolutionarilor si le-au furnizat chiar arme. In cursul noptii, popularul Imre Nagy a fost numit premier, decizie tardiva care nu mai putea atenua furia provocata de aparitia blindatelor sovietice pe strazile Budapestei. In cateva zile, insurectia s-a extins in toata tara, in paralel cu declansarea unei greve generale. Noua conducere ungara, lipsita de autoritate si confruntata cu disolutia institutiilor statului, a fost nevoita sa cedeze, in speranta ca, astfel, zelul revolutionarilor se va diminua. La 28 octombrie, Nagy a acceptat revendicarea populatiei privind revenirea la sistemul multipartit, iar la 1 noiembrie a denuntat Pactul de la Varsovia si a proclamat neutralitatea tarii. Trei zile mai tarziu, sovieticii, care nu puteau accepta iesirea Ungariei din sfera lor de influenta, au zdrobit revolutia sub senilele tancurilor.
Romantismul necenzurat si impetuos al maghiarilor – sustine Charles Gati, in recenta sa carte dedicata crizei din 1956 – si, in mod paradoxal, indecizia initiala a conducerii sovietice care a permis situatiei sa evolueze pana la inacceptabil au condus in cele din urma la esecul revoltei. In plus, SUA au recurs la o retorica sterila care i-a incurajat pe maghiari, dar au asistat pasiv la deznodamant. Lucrarea prestigiosului sovietolog, care a fost el insusi o victima a evenimentelor fiind nevoit sa paraseasca Ungaria dupa 1956, constituie un dar nesperat pentru iubitorii de istorie, la comemorarea a 50 de ani de la revolutia maghiara.